„Ceauşescu a vrut să exploateze apa geotermală în Bucureşti. Există un acvifer care în sudul Bucureştiului ajunge la 40°C la adâncimi de 1000 metri şi în nord ajunge la temperaturi de 80°C la 2800-3000 metri.
S-a intenţionat să se exploateze acest acvifer. Otopeniul era preconizat să se încălzească în totalitate cu apă geotermală. A picat, pentru că mineralizaţia apei e foarte mare şi în schimbătoarele de căldură şi în conducte se depun oxizi, hidroxizi şi săruri din apă şi se obturează conductele şi schimbătoarele de căldură. Nimic nu este imposibil. Problema e dacă economic e momentul să se înceapă o investiţie de genul ăsta în Bucureşti. Faptul că n-a început un asemenea business înseamnă că nu e vremea lor. Dar dacă la un moment dat, dacă preţurile combustibililor fosili vor urca suficient de mult, exploatarea acestor zăcăminte geotermale va deveni rentabilă”, estimează Alexandru Pătruţi, preşedintele ANRM.
Zonele bogate în energie geotermală
Conform Ancăi Marina Vîjdea, cercetător principal la Institutul Geologic al României, topul regiunilor cele mai bogate în ape geotermale este următorul:
Depresiunea Pannonică, unde media temperaturilor la adâncimea de 2000 m
este în jur de 127 °C, ajungând pâna la 150°C la 3000m. Aceasta zona
corespunde gradientului termic cel mai ridicat din România (5.7 °C /100m la adâncimea de 2000 m).
Platforma Moesica (Câmpia Româna), între Valea Dâmbovitei si Valea Oltului. unde la adâncimea de 3000 m acviferul are temperaturi de 100-120 °C.
Dobrogea centrală, la sud de aliniamentul Hârsova – Medgidia – Constanta, unde temperaturile la 3000 m sunt tot de 100-120°C.
Există şi zona munţilor Gutâi-Tibles şi Depresiunea Ciucului, ambele în Carpaţii Orientali, cu roci fierbinţi şi „uscate”, netraversate de apele de circulaţie subterană, situate la adâncimi convenabile pentru exploatare (temperaturi de 150 °C la 3000 m).
