După scandalul din luna februarie, designerul John Galliano a căzut în dizgraţie. Ce l-a determinat pe unul din cei mai celebri oameni din lume, care chiar le-a spus unor prieteni că are sânge de evreu, să profereze cuvinte antisemite şi să-şi declare iubirea pentru Adolf Hitler? Citând fragmente din dosarul lui, publicaţia americană Newsweek a încercat să ofere explicaţii.
Totul a început într-o noapte, la sfârşitul lunii februarie, când, în cafeneaua La Perle, o femeie s-a luat de el şi l-a întrebat: ‘De ce nu îmbraci şi femei ca mine?” Totul s-a desfăşurat destul de repede: John Galliano a aruncat câteva insulte antisemite, proclamându-şi susţinerea pentru Adolf Hitler.
Ulterior, au apărut şi alte persoane care au spus că au fost insultate de Galliano, tot cu cuvinte antisemite, în urmă cu patru luni. Apoi, a apărut o altă înregistrare, în care designerul spunea unui cuplu că „ar trebui să fie morţi, iar mamele şi înaintaşi lor ar fi trebuit să fie gazaţi”.
În urma scandalului, John Galliano a fost concediat de la Christian Dior şi LVMH, a pierdut drepturile asupra brandului său, din care Dior deţinea 92% din drepturi. Când directorul de la Dior, Sidney Toledano, a prezentat colecţia designerului, la Săptămâna Modei, nici măcar nu i-a menţionat numele.
În ochii opiniei publice, Galliano era condamnat deja. Totuşi, în această săptămână, designerul se va afla în faţa tribunalului. În Franţa, insultele rasiste sau antisemite se pedepsesc cu până la şase luni de închisoare şi cu o amendă de 22.500 euro.
Ce l-a determinat pe Galliano să răbufnească aşa? Se pare că nu este vorba numai despre ură, ci despre teamă şi nebunie, lucruri pe care mulţi din anturajul lui Galliano le prevăzuseră, însă nimeni nu le-a putut opri, remarcă Newsweek, după ce a studiat dosarul designerului, pe baza căruia judecătorul va da verdictul.
Cum aş fi putut şti că este evreică?
Evenimentul-cheie al cazului Galliano este confruntarea din noaptea de 24 februarie, din cafeneaua La Perle.
În dosar, designerul neagă că i-ar fi spus curatoarei de 35 de ani, Geraldine Bloch, „prostituată împuţită” şi „evreică cu faţa împuţită” şi că ar trebui să moară. În acea seară, Galliano ar fi insultat şi un recepţioner de 41 de ani, Philippe Virgitti- „asiatic împuţit”, care i-a sărit în ajutor femeii.
Când poliţia i-a pus pe Galliano şi pe acuzatorii lui faţă în faţă- el a negat că i-ar fi insultat şi a negat cu totul întâmplarea. „Cum aş fi putut să ştiu că este evreică? Doar nu are scris pe frunte. Este clar că nu sunt nici rasist, nici antisemit şi nici misogin. Se poate ca această femeie şi prietenul ei să încerce să obţină bani şi publicitate gratuită, într-o manieră sordidă”, le-a spus el anchetatorilor.
Totuşi, faptele lui Bloch contrazic afirmaţiile designerului. Curatoarea a cerut daune de un euro şi plata cheltuielilor de judecată, iar avocatul ei pretinde că s-ar fi descurcat greu încercând să se ascundă de paparazzi.
Din dosar reiese şi că John Galliano nu îşi aminteşte aproape nimic legat de acea noapte. El consumase de patru ori cantitatea de alcool permisă la volan, conform autorităţilor, iar el a confirmat: „Am băut o şampanie la prânz, un pahar după-amiază, când îmi făceam cumpărăturile, am luat cina la o braserie, unde am mai băut nişte şampanie, iar seara, în La Perle, am băut un mojito. Sau două”.
Galliano a explicat că nu consumă droguri. Apărarea lui Galliano va fi construită pe ideea că dependenţa de băutură l-a făcut să se poarte aşa.
În loc să se spânzure, a început să insulte
Când, la începutul anilor ’90, când Anna Wintour, şefa de la Vogue, l-a ajutat să-şi relanseze cariera în modă, iar Bernard Arnault, de la LVMH, i-a lăsat pe mână mari branduri ca Givenchy şi Dior, Galliano a trebuit să arate că este de încredere, disciplinat, că nu ia droguri. Toate astea s-au adunat în timp, iar, la un moment dat, au explodat, se arată în dosar.
Totuşi, Toledano, şeful lui de la Dior, vorbea rar despre Galliano. Prietenul designerului, Steven Robinson, era intermediar între cei doi. Când Robinson a murit, în 2007, gurile rele au întrezărit sfârşitul lui Galliano la LVMH.
Tensiunile dintre cei doi au crescut, după ce designerul a spus că îi este cenzurată creativitatea: şefii voiau haine corporate, nu şic. Nici Toledano, nici purtătorii lui de cuvânt nu l-au comentat.
Când Galliano a dat drumul la potopul de insulte, şoferul lui, care era învăţat cu comportamentul excentric al designerului, l-a sunat avocatul lui Galliano şi a încercat să discute cu Bloch. Ea a refuzat, iar o gardă de corp i-a recomandat să schimbe masa la care stătea, se arată în dosarul designerului.
În zilele de după arestarea lui, mulţi dintre prietenii designerului au încercat să-i explice ieşirea: nu puteau înţelege cum un om aşa bun ar fi putut spune cuvinte atât de revoltătoare. Unii au spus că, de fapt, insultele erau adresate lui Toledano, alţii au negat întâmplarea, menţionând că însuşi Galliano le mărturisise că are strămoşi evrei.
„Era beat şi se izolase şi, în loc să se spânzure, a căutat cel mai revoltător cuvânt pe care îl putea rosti, ca să atragă atenţia asupra lui. Şi a spus cuvintele acelea”, a explicat artista şi mondena Daphne Guinness, citată de Newsweek.
