Premierul Tariceanu doreste un nou model politic. In locul actualului sistem, liderul PNL propune fie o republica parlamentara cu un presedinte cu rol simbolic, ales de Parlament, fie revenirea la monarhia constitutionala. Tariceanu a ajuns la concluzia ca este nevoie de aceasta schimbare din cauza lui Traian Basescu, ale carui derapaje pa-raconstitutionale ar fi reprezentat principalul obstacol in calea progresului Romaniei in ultimii patru ani si ar fi ridicat ingrijorari serioase privind pericolul unui "regim de mana forte" care sa degenereze in dictatura. Din pacate, ni se atrage atentia, o serie de intelectuali de seama nu au fost capabili sa sesizeze acest pericol si au cazut in capcana lui Basescu si in fascinatia fata de un asemenea regim autoritar, repetand in acest fel erorile intelectualitatii interbelice, sedusa de mesianismul legionar.
Sugestia ca intelectualii care au stat odata alaturi de liberali ar fi dezertat in tabara lui Basescu pentru ca ar avea tainice nostalgii totalitare este, in cel mai bun caz, lipsita de eleganta. In cel mai rau caz, tradeaza un prost-gust dezolant, care ridica intrebari asupra calitatii morale a omului Tariceanu. Oricum ar fi, liderul liberal face inca o data dovada unei lipse de imaginatie politica dezarmanta, un pacat de neiertat pentru un om politic care pretinde sa conduca dreapta romaneasca in secolul al XXI-lea.
Problema dreptei romanesti in acest moment nu este cum sa scape de Basescu, ci sa propuna un program generos pentru viitorul natiunii. Pentru ca, inainte de a stabili cine sta in calea progresului, ar fi util sa stim spre ce "progresam". Partidele care se pretind de dreapta nu au reusit sa propuna pana in prezent un model coerent, intemeiat pe principii solide si sustinut cu argumente seducatoare din punct de vedere intelectual, care sa ofere un proiect al libertatii pentru Romania.
O Romanie de dreapta ar trebui sa fie o Romanie in care libertatea individuala sa poata fi aparata cu toata forta atat impotriva interventiei statului, cat si a opresiunii corporatiilor. Pentru ca, daca inlocuim tirania guvernului central cu tirania oligarhiei, schimbam o servitute cu alta. Datoria unei guvernari de dreapta nu este sa sprijine cu orice pret marile corporatii sub pretextul ca sporesc avutia nationala, ci sa cultive libertatea, responsabilitatea si prosperitatea fiecarui cetatean. Nu castigam nimic daca schimbam catusele inghetate ale lui Ceausescu cu jugul de aur al lui Patriciu.
De aceea, o Romanie de dreapta trebuie sa fie inainte de toate… dreapta! O justitie curata, necorupta si libera de influentele politice este conditia absoluta ce trebuie indeplinita pentru a reda romanilor demnitatea. Daca cetatenii nu sunt egali in fata legii, atunci nici un alt fel de egalitate nu este posibila. Fara domnia legii, fibra insasi a natiunii este alterata, pentru ca intr-o societate corupta si supusa tiraniei arbitrariului valorile nu pot supravietui. Datoria unei autentice miscari de dreapta in Romania trebuie sa fie nu cresterea PIB-ului si incurajarea "mediului de afaceri", ci restaurarea valorilor.
Edmund Burke spunea ca "pentru a ne iubi tara, acea tara trebuie sa fie demna de a fi iubita". Or, Romania este o tara urata, in care domnesc vulgaritatea violenta, prostul-gust si marlania sufocanta. Un autentic proiect de dreapta trebuie sa-si propuna sa restaureze frumusetea chipului Romaniei, schimonosit de deceniile de comunism si tranzitie. Sa restaureze bu-nul-gust, civilitatea si buna-cuviinta in relatiile dintre indivizi, sa cultive solidaritatea reala intre oameni vii, nu simulacrul de solidaritate abstracta, dictata de la centru, sa lupte pentru o Romanie in care sa te simti acasa si sa-ti faca placere sa traiesti. O Romanie demna de a fi iubita.
Desi lupta pare astazi pierduta, este o lupta care merita purtata si care poate dura generatii. Este o lupta pe care o poate purta numai dreapta, pentru ca stanga nivelatoare opereaza la scara de mase si este incapabila sa cuprinda ceva atat de fragil ca libertatea, demnitatea sau bunul-gust. De aceea victoria este cu atat mai importanta. Mult mai importanta decat persoanele lui Basescu si Tariceanu si decat conflictele lor marunte. Intelectualii infierati de premier stiu acest lucru. Intrebarea este de ce nu stie si Tariceanu.
