O ţară unde orice plagiator ajunge uşor ministru sau procuror general, sau unde poţi prezice şi mai uşor că miniştrii care nu sînt plagiatori nu au avut pur şi simplu ambiţii academice nu are de ce să aibă oameni care inventează, ci doar oameni care plagiază. Cei care inventează vor pleca unde vor vedea cu ochii. O ţară unde şeful unei asociaţii pentru Transparenţă face fals în acte nu are de ce să aibă oameni care să respecte legea cînd nu e în avantajul lor. O ţară care reuneşte aceste două caracteristici nu va avea nici statul de drept şi nici economia bazată pe cunoaştere necesară dezvoltării. De asta, şi nu pentru că e just, moral, pentru că spun eu, avem nevoie de bună guvernare, ci pentru că ţările care nu reuşesc să treacă de opt mii de dolari pe cap de locuitor nu sînt nici bune de locuit, nici de guvernat. Cel puţin nu pentru cine e tînăr şi inteligent, că o carieră mijlocie în altă ţară e mult mai rentabilă decît a fi prim ministrul sau preşedintele unei societăţi sărace în care singurii profesionişti au rămas impostorii.
Unii ar spune că guvernul Ponta e definitiv compromis prin numirea succesivă a doi asemenea impostori academici ca miniştri ai Educaţiei. Eu nu cred asta. Era la fel de grav, dacă nu mai grav, că nevasta vechiului meu prieten MRU primise 100 000 de euro consultanţă de la o firmă privată pe cînd el era şeful unui serviciu secret (pentru a face parte dintr-un consiliu în care ceilalţi membri serveau pe gratis) şi cu toate astea eu nu am crezut că partida e complet pierdută. Cert, simptomele sînt deprimante, dar trebuie să combatem la fiecare pas, inclusiv pentru băieţii ăştia care ajung prim miniştri de tineri, nu îi putem lăsa să fie capturaţi de elita de pradă chiar fără luptă. În plus, PSD nu e singur la guvernare. „Odiosul” Antonescu a făcut numiri mai degrabă bune, chiar ale unor tehnocraţi care au luptat pentru buna guvernare în trecutul recent.
Ca atare, oricît de naiv ar părea unora, o să îmi permit azi câteva sugestii pentru premierul Victor Ponta. exact aşa cum am făcut-o pentru Mihai Răzvan Ungureanu. Şase luni la guvernare pe timp de criză e un test greu: chiar fără alte argumente, asta ar fi suficient ca stimulent al bunei guvernări. Pentru că tot aşa repede cum publicul s-a întors spre USL ca spre o alternativă nouă, el se poate lăsa convins de argumentul că e de fapt aceeaşi combinaţie care guverna nu mai departe de acum trei ani şi nu e fără vină în degradarea calităţii guvernării.Şi pe urmă nu îi mai salvează nici sistemul electoral.
Prima mea sugestie, inevitabil, este despre cum alegem oamenii, atît la partid, cît şi la guvernare. Ce se mai aude cu acea comisie de integritate, înfiinţată în 2004 şi condusă la un moment dat chiar de Ion Iliescu? A fost consultată, şi cum se informează ea? De exemplu, e onor comisia la curent că dl Ion Moraru, secretarul general al guvernului, este urmărit penal pentru că ar fi încercat să păcălească instanţa care a judecat procesul Rodica Stănoiu-CNSAS (pierdut definitiv de dna Stănoiu), substituind un fals declaraţiei ei originale de avere (a cărei comparaţie a permis stabilirea identităţii informatoarei „Sanda”)? E chiar această persoană cea mai potrivită să conducă SGG? Sigur, dacă ne gîndim la iluştrii predecesori Michi Şpagă şi Daniela Andreescu, ca şi la fişa postului, unde poate mai e nevoie şi pe viitor de falsuri în acte ca dovezi de loialitate, o fi omul care trebuie. Dar altfel e o gafă mai mare decît cea de la Educaţie să dai guvernul pe mîna unei asemenea persoane. Din această poziţie ar trebui implementate recomandările Băncii Mondiale, care văd că livrează împrumutul cerut, în primul rînd cea de creare a unui departament profesionist de resurse umane al guvernului, care să verifice pe oricine, de la ministru la stagiar, să nu aibă probleme penale, să nu îşi fi cumpărat diploma, copiat doctoratul sau să se afle în vreo incompatibilitate legală. Şi care va pune în sfîrşit online toate concursurile pentru ocuparea unor posturi în guvern. Să înţeleg că promotorul acestor reforme va fi dl Moraru, după ce o să dăm afară nişte procurori care şi-au permis să îi verifice scrisul ca să dovedim că e şi el un persecutat politic? Să nu mi se spună că funcţionează deocamdată prezumţia de nevinovăţie, că aceasta nu include şi oportunitatea de a numi asemenea persoane în funcţii. Aşa cum am criticat codul etic al PDL ca fiind un import oengist, că un partid nu trebuie să aştepte verdictul justiţiei pînă să hotărască dacă un om e sau nu oportun pentru o funcţie, ci trebuie să facă triajul înainte, la fel găsesc şi aici că e inacceptabilă o asemenea numire din start şi că ea ne va duce direct la lupta cu justiţia, contrar tuturor promisiunilor făcute.
Resursele umane sînt prima măsură, şi cred că ar fi un succes electoral ca să avem un portal de resurse umane funcţionând pînă la alegeri şi o persoană necontroversată la SGG. A doua problemă, direct legată de creşterea economică, e debirocratizarea. România a scăzut în topul Băncii Mondiale „Doing business 2012″ faţă de anul 2011. La unele capitole România a coborît pe locul 164 din 183, de exemplu la energia electrică, unde branşarea sediului unei firme se face în 223 de zile şi necesită şapte proceduri. România este pe locul 154 din 183 şi la impozite, oamenii de afaceri fiind nevoiţi să plătească anual 113 taxe faţă de o medie de 37 de taxe în Europa de Est şi Asia Centrală. De asemenea, în România este mult mai greu să îţi deschizi o firmă faţă de anul trecut, şi să exporţi, unicul progres fiind înregistrat la capitolul intrarea în insolvenţă a unei firme! Asta zic şi eu reţetă de creştere economică pe timp de criză, e greu să deschizi şi să exporţi, în schimb să închizi firme nu mai e o problemă. Vreţi să luptaţi cu evaziunea fiscală? Începeţi de la simplificare, asta e singura reţetă verificată. În loc de asta, mai complicăm şi taxa unică, şi mai băgăm nişte suprareglementări şi pe la ONGuri, de alea tradiţional pesediste, să nu îşi mai poată spune lumea „român”, în titlu, sau alte asemenea. Foarte practic.
Profesionalizarea resurselor umane şi debirocratizarea, inclusiv a companiilor privatizate din energie, Electrica şi Gaz de Suez, rămase tot monopoluri şi tot cu personalul comunist de pe vremuri, trebuie urmate de măsuri mult mai active de transparentizare a cheltuielilor. României îi trebuie un online expense tracking system, nu numai să publicăm ce licitaţii facem şi cît am cheltuit la finele anului. Toate cumpăraturile, şi cele mai mici ca valoare, sînt la ora asta electronice, deci e doar o chestiune de voinţă politică şi un pic de software să le vedem cu toţii, online. MRU nu ar fi putut lua banii pentru partid din bugetul lui Cătălin Baba de la Educaţie dacă am vedea cu toţii transferurile guvernamentale pe situl de la Finanţe. E necesară o decizie a transparentizării utilizării banilor publici prin centralizarea informaţiei despre toate cheltuielile institutiilor publice pe un site gen supervizor.ro pe care să funcţioneze un motor de cautare pentru firme private, tipul achiziţiei si instituţia de stat care face achiziţia. Agenţii din sectorul public care nu aduc informatia la zi trebuie imediat sanctionati. Si iaca aşa toata ţara ar putea audita cheltuielile statului, nu doar FMI-ul, părintele ar vedea ce cheltuieşte directorul şcolii, pacientul ce cheltuieşte managerul de spital şi toată lumea pe ce mai dă bani Romsilva, specialista în cumpărat ace de cravată Versace la pădurari (proces reluat contra pesedistului care a patronat acest jaf, să nu aud şi aici că e careva urmărit politic).
Rapid, aşa, aş mai recomanda să scoateţi Sănătatea din condiţionalităţile FMI (nu e treaba lor, şi nu le-a ieşit nicăieri, să nu mai experimentăm la noi), să amânaţi cearta asta a reprezentării externe cu Băsescu pentru după alegeri (chiar dacă pe fond şeful guvernului ar trebui să meargă la Consiliul European, în practică un preşedinte cu încă doi ani de mandat e oricînd un partner extern preferabil unui prim ministru cu doar şase luni, iar mahalaua externă nu e productivă) şi să înceteze promisiunile că dăm DNA la CSM, care dau fiori pe la Comisia Europeană. Decizia suspendării MCV va fi amînată un an, şi în Schengen o să intrăm doar cu aeroporturile, aşa ca propun să mai înfrânăm un pic pofta de a pune instituţia care a progresat sub cea care nu a progresat, mai ales că de vreun an de zile DNA a luat mai mult pedelişti decît pesedişti. Nu cred că ne pregătim iarăşi să ne punem pe furat, şi asta e o lovitură preemptivă, nu? Că dacă ştim, mai adăugăm una-alta în noul mecanism de monitorizare al UE, care creşte de la o zi la alta.
Azi aş mai adăuga doar atît: că înţelept este să nu schimbi ce merge bine. Am remarcat două lucruri în România în anul precedent, Consiliul Concurenţei care a început să joace un rol din ce în ce mai mare în buna guvernare, urmărind firmele pentru coliziune şi aranjamente insidioase în detrimentul consumatorului, şi programul naţional de cercetare managerizat de UEFISCDI, care a reuşit să mai scape de plagiatorii autohtoni recurgînd la referenţi străini, procedeu din ce în ce mai popular în Europa de Est. Aceste bune practici sînt recente şi fragile, şi noi trebuie să le protejăm şi extinde, nu sufoca din faşă. Nu e întîmplător că ambele sînt creaţii europene, în asemenea locuri se dezvoltă buna guvernare, agenţii noi, independente, pe legislaţie europeană, care scapă din reţeaua autohtonă de influenţă. Îmi place să cred că dl. Ponta va fi un aliat al bunei guvernări în a extinde aceste zone, nu de a la băga iarăşi la loc în groapa de influenţe autohtone.
Comentariile la textele Alinei Mungiu Pippidi au fost desfiintate la cererea autoarei si vor fi reintroduse dupa alegerile din 2012. Puteti comunica cu Alina Mungiu-Pippidi pe alinamp@sar.org.ro. Puteti da o nota articolului AICI.
