Doi ziarişti de la România Liberă au urmărit, din postura de simpli cetăţeni, traseul unei plângeri pe care au făcut-o împotriva unui agent de poliţie de la Ordine Publică.
17 noiembrie – Contravenţia
Totul a început când ne-am rătăcit cu maşina prin Târgu-Mureş. Nu cunoşteam oraşul, iar hărţile învechite ale aparatului GPS ne-au încurcat şi mai mult. Fiind noapte, nu am văzut la timp indicatorul „Interzis” de la intrarea pe o arteră şi l-am depăşit cu aproximativ doi metri. Greşeala a fost remarcată imediat de un echipaj de poliţie de la Ordine Publică, care ne-a tras pe dreapta.
Am coborât din maşină şi am încercat să explicăm că nu încercasem să forţăm trecerea, ci doar comisesem o eroare. „Ne cerem scuze, nu ştim locurile, GPS-ul ne-a derutat, nu am vrut să intrăm pe contrasens, nu a fost rea-voinţă”, am spus.
Unul dintre poliţişti ne-a rugat amabil să intrăm în maşina noastră, până ia o decizie. Părea dispus să ne ierte.
După câteva minute, a venit la noi şi ne-a întrebat: „Cam în ce direcţie am vrea să o ia întâmplarea”. Iniţial, n-am înţeles ce vrea să spună, dar, intuind, am pornit reportofonul pe care-l aveam la noi şi din acel moment discuţia a continuat înregistrată.
Reporter: Dumneavoastră cum spuneţi?
Poliţist: Păi, ce doleanţe aveţi?
R.: Să nu îmi luaţi carnetul, vă daţi seama! Asta e cel mai important.
P.: Facem o sancţiune, bine? Fiţi atent aici cum facem. Vă iert, dar o să vă coste. Bine?
R.: Am înţeles.
P.: O să vă fac un avertisment pentru o altă încălcare a regulilor de circulaţie, dar plătiţi sancţiunea, da?
R.: Da.
Aceeaşi zi – Şpaga
Agentul, despre care am aflat ulterior că se numeşte Marius Jurge, a început să completeze procesul-verbal. Câteva clipe mai târziu, l-a introdus pe geamul maşinii noastre şi ne-a rugat să-l citim. Vroia neapărat să ne demonstreze că s-a ţinut de cuvânt. Ne acordase, într-adevăr, numai un avertisment pentru „nerespectarea semnificaţiei indicatorului «Acces interzis»”, acţiune pentru care nu se reţine permisul de conducere. Apoi, ne-a cerut să băgăm 150 de lei sub cotorul cu procese-verbale, drept recompensă.
Poliţist: Citiţi-l, vă rog. (n.r. – procesul-verbal)
R.: E în regulă.
P.: Deci, pentru că aţi circulat fără a respecta semnificaţia indicatorului, v-am făcut un avertisment. 150 de lei băgaţi acolo.
R.: Da.
P.: Aţi semnat şi acolo jos? Întoarceţi, da?
R.: Da, merci.
24 noiembrie – Reclamaţia la superior
La o săptămână de la respectivul incident ne-am întors la Târgu-Mureş cu gândul de a vedea cum reacţionează instituţiile statului la plângerea unui cetăţean obişnuit care se autodenunţă că a dat şpagă unui poliţist. Suma de bani era mică, iar speţa, uşoară, şi tocmai din acest motiv ne-am fi aşteptat ca lucrurile să curgă ca unse.
Am mers prima dată la şeful Brigăzii de Poliţie Rutieră Mureş, Lucian Archiudean. Aici am avut parte de prima surpriză. Comisarul ne-a explicat că îl ştie pe agentul Marius Jurge, care nu era la prima abatere. Totuşi, a lăsat Archiudean să se înţeleagă, agentul nu a fost sancţionat dur, ci doar mutat disciplinar de la un serviciu la altul. Comisarul a admis că pârghiile de acţiune în asemenea cazuri sunt limitate.
Lucian Archiudean: Nemernicul ăsta a fost agent de Poliţie Rutieră şi pe anumite chestii
l-am schimbat. Acum e la Ordine Publică.
R.: A, deci se ştie ce şi cum.
L.A.: Da. Vă spun sincer, eu n-am ce-i face. Sincer. Pot să mă duc la şefii lui direcţi, dar nu facem absolut nimic. Pentru că eu nici nu pot să-i spun. El îmi răspunde imediat că mă dă în judecată, că el are probe.
Lucian Archiudean a susţinut însă că cea mai bună soluţie ar fi să depunem o plângere penală împotriva agentului. Ba chiar ne-a încurajat să facem acest lucru.
L.A.: Ce-aţi păţit dumnea¬voastră păţesc şi alţii. Păţesc şi mai grav. Acum eu nu vreau ca dumneavoastră sau alţii să arate cu degetul Poliţia. Dacă colegul meu a făcut aşa ceva, eu, dacă aş fi şeful lui, l-aş da afară. Ăsta nu are ce căuta unde e. Dar dacă dumneavoastră nu ne ajutaţi sau nu vreţi, eu nu am cum. Dacă-l chem şi-i spun: „Băi, ce-ai făcut?”, el îmi spune: „Aveţi grijă, că vă dau în judecată”. Că acum e democraţie.
Aceeaşi zi – Plângerea la Serviciul Anticorupţie
După ce ne-am exprimat acordul de a depune o plângere penală, am fost imediat transferaţi ofiţerilor Serviciului Judeţean Anticorupţie Mureş. Reacţia acestora nu a fost însă prea încurajatoare. Am scris declaraţia penală în biroul şefului Serviciului, aflat la momentul res¬pectiv în concediu. Comisarul Mirela Roşca, care a asistat redactarea plângerii, ne-a lăudat la început: „Să ştiţi că eu vă apreciez pentru ceea ce faceţi. Dacă toată lumea ar face aşa, s-ar schimba ceva. Nu-i corect să trăim în asemenea societate. Sunt total împotriva şpăgii, şi la medici, şi oriunde.” Dar apoi, spre finalul întrevederii, după ce am relatat toate faptele, Mirela Roşca ne-a avertizat că sunt şanse mari ca ceea ce facem să fie degeaba: „Vă spun ceva şi rămâne între noi. A mai fost un caz de genul ăsta. Era vorba de o sumă de bani mult mai mare decât la dumneavoastră. Procurorul a zis: «După ce a dat banii, cum verificăm? E cuvântul unuia împotriva cuvântului celuilalt». Ei nu gândesc ca noi, parcă sunt avocaţii diavolului”.
Nici colegul său, subcomisarul Mircea Crişan, nu s-a arătat mai optimist. Deşi am menţionat în plângere că eram două persoane care au asistat la mituirea agentului (deci ambele pot depune mărturie) şi i-am repetat că avem şi o înregistrare audio, ofiţerul a încercat să ne taie elanul. „Mâine (25 noiembrie – n.r.) ducem dosarul la Parchet, pentru a fi înregistrat. Procurorul decide. Acum, faptul că prietenul dumneavoastră nu a dat declaraţie nu e prea bine. Fără martor, nu prea ţine. Cât priveşte înregistrarea audio, depinde de procuror. El poate să accepte proba audio sau nu”. La final, Mircea Crişan a vrut să păstreze la dosar procesul-verbal emis de agentul Marius Jurge. „Fiind cu avertisment, nu mai aveţi nevoie de el, nu?” Ne-am opus, menţionând că e dovada principală că înregistrarea noastră e autentică. Atunci a decis să reţină doar o copie xerox. Apoi, ambii ofiţeri ne-au mulţumit pentru declaraţie şi am părăsit Serviciul Anticorupţie Mureş. Nu am primit însă nici un număr de înregistrare pentru plângerea depusă de noi, nici pentru CD-ul audio pe care l-am anexat. Practic, dacă nu ar fi existat înregistrările audio şi video pe care le-am realizat cu camera ascunsă, nu am fi avut nici o dovadă că am depus declaraţia cu pricina.
8 decembrie – „Dosarul e în lucru”
Două săptămâni mai târziu, am revenit telefonic pentru a verifica stadiul dosarului, mai ales că nu mai primisem nici un semn de la anchetatori. Am descoperit că nu se întâmplase aproape nimic. „Dosarul a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş pentru număr unic, a fost înregistrat, deocamdată se află în lucru la procuror. Durează însă”, ne-a explicat subcomisarul Mircea Crişan.
21 decembrie – Declaraţii contradictorii
După alte două săptămâni, l-am întrebat din nou pe subcomisar ce noutăţi are privind plângerea noastră. „Noi am înaintat dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunal şi se află în instrumentarea domnului procuror Mircea Ene. Pentru alte detalii, luaţi legătura cu dumnealui”, ne-a repetat Mircea Crişan. L-am căutat şi pe procurorul Mircea Ene, dar răspunsul său ne-a ameţit şi mai tare. „Am trimis dosarul zilele trecute la Serviciul Anticorupţie Mureş.
I-am delegat pe ei, pentru că eu nu am datele de identitate ale martorului. În plus, i-am rugat să-mi facă transcrierea înregistrării audio, pentru că nu se înţelege prea bine. Noi nu avem aici la Parchet aparatura necesară. Probabil o să fiţi contactat de ei”, ne-a liniştit anchetatorul. Când i-am explicat însă că subcomisarul Crişan, de la Serviciul Anticorupţie Mureş, ne-a declarat că dosarul se găseşte încă la Parchet, procurorul a dat vina pe serviciile poştale: „Poate n-a ajuns la ei, o fi pe drum”. Am descoperit astfel că într-o lună anchetatorii nu făcuseră decât să plimbe dosarul dintr-o parte în alta. Dacă acesta este cursul firesc al unei anchete, nu e de mirare că în România trec ani de zile până la rezolvarea unui caz.
Procedură – Înregistrarea audio nu e probă
„Avem foarte multe dosare şi foarte puţini procurori”, a explicat Dan Oltean, purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, motivul pentru care într-o lună de zile nu s-au mişcat prea multe lucruri în dosarul privindu-l pe agentul de poliţie care a cerut şi a primit şpagă. Pe de altă parte, Dan Oltean nu crede că reprezentantul legii va fi sancţionat. „Înregistrarea audio sau video nu este probă decât dacă e realizată printr-un flagrant autorizat de procurori”, a precizat purtătorul de cuvânt. Acesta a menţionat că există totuşi posibilitatea ca înregistrarea depusă de noi să fie verificată pentru a i se atesta autenticitatea, dar e un proces care durează.
