Un copil de 4-5 ani poate simţi tentaţia să inventeze întâmplări şi să vă capteze atenţia cu mici sau mari minciuni. Vârsta de 4-5 ani este cea la care copiii încep să con-struiască poveşti, mai ales pentru amu-zamentul celor-lalţi şi pentru a se simţi în centrul „universului”. Vă puteţi întreba cum este bine să reacţionaţi în astfel de situaţii: să îi pedepsiţi, să îi ignoraţi, să vă distraţi împreună cu ceilalţi pe seama lor, în ideea că o să treacă peste această etapă.
Ultima invenţie, iubitul de la grădiniţă
Floriana Grigore, 35 de ani, a observat că fetiţa ei de 5 ani, Alexandra, are o nouă pasiune: să inventeze poveşti şi să spună minciuni, mai ales când sunt musafiri în preajmă. „În timp ce eram la masă cu câţiva amici, a început să descrie cum a văzut-o ea pe bunica dansând dezbrăcată, ceea ce nu era adevărat. Altădată, când eram la doctor, a spus că are un frăţior pe care îl cheamă Mihai şi are 9 ani, ceea ce iarăşi era o minciună. În realitate, ea are o surioară de 2 ani”, povesteşte Floriana.
Ultima invenţie a Alexandrei a fost că are un iubit la grădiniţă, care i-a adus flori şi uneori o ţine de mână. „Asta, în contextul în care verişoarele ei mai mari povesteau despre iubiţii lor şi nici una nu o băga în seamă”, povesteşte Floriana.
Metoda pe care părinţii au ales‑o pentru a o potoli în astfel de situaţii o constituie „micile pedepse”, de tipul „Stai 10 minute în camera ta pentru că spui prostii”. „Dacă invenţia e mai deşucheată, o pedepsim mai serios, dacă sunt naivităţi, doar îi atragem atenţia că este vorba despre o minciună”, spune Floriana.
Micile pedepse nu sunt o soluţie
Experţii în psihologia copilului spun că la vârsta preşcolară micuţii se află în perioada în care descoperă lumea, testează limite, simt nevoia de a fi în centrul atenţiei.
„Dacă cel mic a fabulat o dată şi comportamentul său a fost întărit prin atenţie din partea adulţilor – au râs, s-au amuzat, au pus întrebări, au povestit şi altora, copilul învaţă că acesta este un comportament acceptat şi îl va utiliza şi pe viitor”, spune psihologul Gyorgy Gaspar, de la Centrul de Educaţie Emoţională a Copilului.
În astfel de situaţii, nu nea-pă-rat pedeapsa este cea mai bună metodă de a reacţiona. „Pedeapsa stopează comportamentul, dar nu îl modifică. Este bine să ignoraţi momentele în care copilul fabulează şi să îl încu-rajaţi atunci când vorbeşte despre realitate. Este important ca aceste principii să fie respectate de ambii părinţi şi să fie aplicate pe o perioadă mai lungă de timp”, spune Gyorgy Gaspar.
