Dacă recent propuneam o analiză a mediului politic german și a jocurilor de putere tot mai animate în interiorul partidelor politice din Germania în contextul anunțării de către Angela Merkel a celei de-a patra candidaturi pentru funcția de Cancelar federal în 2017, de această dată vă sugerez să ne îndreptăm atenția asupra vecinei și prietenei celei mai apropiate Germaniei – Franța. În 2017, nici Hexagonul nu scapă de alegeri pentru că pe 23 aprilie și pe 7 mai au loc prezidențialele, iar bătălia pentru fotoliul de Președinte de la Palatul Elysée devine deja din ce în ce mai evidentă și mai incisivă.
Nu am cum să nu prezint o situație mai detaliată a strategiilor adoptate de partidele politice din Franța și implicit o radiografiere a programelor de campanie ale candidaților și chiar și o imagine a candidaților în momentul de față în contextul în care Franța a fost țara cea mai vizată și mai zguduită în ultima vreme din Uniunea Europeană de atentatele teroriste care au avut urmări negative indirecte asupra mediului de securitate european care a fost practic îngenuncheat. De aceea, consider că este esențială o analiză detaliată a acestei campanii politice pentru prezidențialele din 2017 pentru a înțelege calea pe care Franța are de gând să o aleagă anul viitor și pentru următorii 5 ani deoarece ideile susținute de candidați joacă un rol esențial precum și discursul acestora așa cum Renan afirma că „Ce sont les idées qui mènent le monde” („Ideile dirijează lumea”). De felul în care este construit discursul candidaților la prezidențiale depinde viitorul Franței în următorii 5 ani luând în calcul performativitatea discursului.
Deși inima democrației europene și a civilizației, țara din care a răsunat în toată Europa deviza Liberté. Égalité. Fraternité, mișcările populiste cu binecunoscutul discurs radical și eurosceptic de succes par a nu fi ocolit nici Franța.
Aș începe prin a-l introduce în acest articol pe fostul Prim-ministru francez François Fillon, candidatul dreptei franceze și al centrului la prezidențialele din 2017 a cărui victorie în turul doi al alegerilor primare din 27 noiembrie împotriva lui Alain Juppé a avut ecou în toată presa din Europa. Trebuie reamintit totodată că Nicolas Sarkozy, fostul Președinte al Franței, a fost eliminat încă din primul tur al primarelor dreptei. Câștigător cu 66,5% din voturile alegătorilor francezi în turul doi, Fillon a primit spre suprinderea tuturor sprijinul contracandidatului Alain Juppé, primarul orașului Bordeaux, care a făcut câteva declarații prin care și-a asumat înfrângerea chiar după aflarea rezultatelor oficiale în data de 27 noiembrie: „Îi doresc mult succes în viitoarea campanie prezidențială și victoria în mai.”
De altfel, discursul lui Fillon a avut o notă amicală la adresa învinsului Juppé și traduce intențiile lui politice în lupta prezidențialelor din 2017: „Victoria îmi revine, o victorie de fond construită pe convingeri de trei ani cu proiectul meu, valorile mele. […] Viitorul ne așteaptă, iar noi avem în mâini toate atuurile pentru a fi o Națiune suverană și modernă, în capul Europei. […] Stânga înseamnă eșec; extrema dreaptă înseamnă faliment. Vorbesc pentru a învinge aceste partide politice […]. François Hollande a făcut să regreseze funcția prezidențială: va trebui restaurată.” În aceeași măsură și cartea recent lansată de către deputatul de Paris și candidatul Republicanilor francezi, François Fillon, cu titlul „Învingerea totalitarismului islamic” traduce fidel ideile cu care acesta pleacă la drumul către Palatul Elysée, îndeosebi lupta declarată djihadului și „noua strategie” pentru a consolida serviciile Statului francez în scopul evitării unui „Al Treilea Război Mondial”.
În ceea ce îl privește pe François Hollande, actualul Președinte al Republicii Franceze, totul rămâne o enigmă deoarece acesta încă nu a venit cu o poziție oficială pentru prezidențialele din 2017, dacă va mai candida sau nu. Șeful Statului francez a anunțat în schimb că „la începutul lunii decembrie” va veni cu un răspuns legat de un al doilea posibil mandat. Cert este că dacă ne raportăm la actualele sondaje realizate de o serie de sociologi de renume francezi, Hollande cunoaște o scădere a încrederii în rândul alegătorilor francezi iar popularitatea lui este tot mai îngrijorătoare în ultima perioadă. Așa că hollandismul cam stă sub semnul întrebării.
Prim-ministrul francez Manuel Valls se arată hotărât în a se înscrie în alegerile primare ale stângii franceze chiar împotriva actualului Șef al Statului francez. Este tot mai evident că atenția este îndreptată acum către aceștia doi și presa franceză încearcă să surprindă în ce mod evoluează pozițiile politice ale acestora.
Așa cum în Germania partidul AfD (Alternativa pentru Germania, euroscepticii și populiștii) rămâne încă o amenințare, nici Franța nu este ocolită de discursul radical care devine tot mai incisiv prin vocea lui Marine Le Pen, Președinta Frontului național. Toate sondajele din Franța o dau pe Le Pen prezentă direct în turul doi al prezidențialelor indiferent de contracandidați. Tot Marine Le Pen este prima dintre liderii politici francezi care a considerat o excelentă veste alegerea lui Trump ca președinte al Statelor Unite ale Americii și nu a ezitat în a-l felicita imediat în mod public, pe o cunoscută rețea de socializare. Le Pen nu s-a ascuns și a accentuat chiar că speră ca „valul populist, deja prezent în Europa în țări precum Ungaria sau Polonia” să se accelereze odată cu victoria lui Trump. Și Le Pen în Franța întocmai lui Trump în SUA alege să meargă în campania electorală pe un discurs împotriva elitelor care promite o „renaștere” a Franței.
O altă figură comentată tot mai des în ultima vreme este Emmanuel Macron, fost Ministru al Economiei și liderul mișcării politice En marche!, care și-a oficializat candidatura pentru prezidențiale pe 16 noiembrie. Desemnându-se ca un candidat „antisistem” prin critica acidă adusă unui „sistem politic blocat”, Macron încurajeză alegătorii să i se alăture și să susțină „revoluția democratică profundă”. Astfel, Macron intră în arena prezidențială cu un discurs non-conformist bazat pe libertate ca valoare supremă.
Partidul Socialist (PS) și aliații săi cunoscuți sub denumirea colectivă de „La Belle alliance populaire” au decis organizarea de alegeri primare pe 22 și pe 29 ianuarie pentru a veni cu un candidat oficial la prezidențiale. Trebuie însă menționat aici faptul că la aceste alegeri primare nu va participa stânga radicală, aceștia manifestându-și susținerea candidaturii autonome a președintei lor, Sylvia Pinel. În acest context, Sylvia Pinel începe deja să-și consolideze poziția în arena prezidențială prin declarațiile ferme pe care le face în spațiul public pentru a le face cunoscută alegătorilor francezi concepția ei despre funcția prezidențială: „Dorim să purtăm mesajul stângii radicalilor, proiectul nostru de apărare a valorilor precum laicitatea, școala republicană, securitatea.”
În privința ecologiștilor francezi, cunoscuți ca Verzii francezi, situația este foarte clară. În urma alegerilor primare deschise a fost desemnat Yannick Jadot drept candidat la prezidențiale pentru 2017 din partea ecologiștilor.
Și ca să recapitulez acum, peisajul politic francez în arena pentru prezidențialele din 2017 se prezintă astfel: dreapta franceză și centrul prin candidatul François Fillon, incertitudinea unei candidaturi din partea lui François Hollande, Frontul național reprezentat de candidata Marine Le Pen, posibilitatea unei candidaturi a lui Manuel Valls pentru stânga, Emmanuel Macron candidat din partea mișcării politice En marche!, Sylvia Pinel candidată din partea stângii radicale și Yannick Jadot candidat al ecologiștilor francezi.
Dacă va mai candida sau nu Hollande, ce șanse de câștig are Fillon, cum își va consolida Le Pen strategia din campanie, în ce măsură contează faptul că Macron este un candidat destul de tânăr pentru fotoliul prezidențial dar cu experiență în domeniul economic sunt subiecte de presă care desigur contează pentru a le oferi alegătorilor o privire mai detaliată asupra programelor politice ale candidaților însă nu am cum să nu remarc și faptul că multe dintre aceste știri sunt scrise uneori de așa manieră încât să vândă mai bine iar publicațiile franceze să aibă cât mai multe vizualizări. Esențiale sunt programele politice pe care candidații la prezidențiale le propun francezilor și Franței pentru următorii 5 ani într-un mediu de securitate dinamic și de ce să nu recunoaștem destul de amenințat. Cu toate că serviciile secrete franceze sunt incluse în topul celor mai bune 10 servicii secrete din lume, trebuie ca acestea să fie și mai consolidate în următorii ani de viitorul Președinte al Franței pentru ca alături de apărare să învingă terorismul.
Nu aș ști în acest moment să dau un pronostic sigur legat de alegeri și să spun cine ar avea șanse să câștige în Franța prezidențialele în 2017. Știu doar că îmi doresc foarte tare ca francezii să facă apel la „spiritul lor cartezian” și să aleagă democrația și pro-europenismul și să dea o lecție prin votul lor mișcărilor populiste cu discurs radicalist și pro-rus, eurosceptic care par a avea câștig de cauză în SUA, Bulgaria, Republica Moldova. Și ca să îl evoc pe Rex Desmarchais, mi-aș mai dori ca în 2017 portretul viitorului Președinte ales al Franței să fie astfel: „Un chef, c’est la colonne vertébrale d’une nation”. („Un șef este coloana vertrebrală a unei națiuni.”). Totodată, în calitatea mea de cetățean al României care este o țară francofonă iar limba română și limba franceză aparțin aceleiași familii de limbi romanice, consider și accentuez încă o dată ca francezii să aleagă un Președinte pro-european și mânat de valori democratice astfel încât excelentele relații diplomatice româno-franceze să fie susținute în continuare.
Alexandru Cumpănașu este președinte al Asociației pentru Implementarea Democrației (AID România) și președinte al Coaliției Naționale pentru Modernizarea României (CNMR).
