Pentru prima data dupa 1989, Rusia acuza oficial Romania de reactii „neprietenesti”. Acuzatia nu apare in discursurile politice ale liderilor de la Kremlin, ci intr-un comunicat de presa al Ministerului Rus de Externe, semn ca Moscova anunta public pozitionarea sa ostila fata de Romania. Serghei Lavrov, seful diplomatiei moscovite, l-a avertizat pe omologul sau de la Bucuresti despre „ingrijorarea partii ruse in legatura cu factorii defavorabili acumulati in ultima perioada care influenteaza negativ atmosfera generala a relatiilor romano-ruse, in speta fata de seria de declaratii neprietenesti ale presedintelui roman la adresa Rusiei”.
Asperitatile dintre cele doua parti apar intr-un moment delicat in care Bucurestiul se afla in plina criza guvernamentala, iar Romania se pregateste sa devina membru al Uniunii Europene si sa gazduiasca baze militare americane. Moscova este nelinistita si destul de nemultumita de evolutiile pro-occidentale ale Romaniei, pe care incearca sa le contracareze in diverse feluri. Decizia Rusiei de a nu mai importa carne de porc din UE pe motiv ca produsele din Romania si Bulgaria ar fi nesigure, este doar cea mai recenta sicana prin care politicienii de la Kremlin ar vrea sa santajeze Bruxelles-ul, dar Putin a admonestat nu de mult Uniunea Europeana ca nu s-a consultat cu Rusia atunci cand a decis primirea celor doua tari.
Traian Basescu este primul sef de stat roman care in ultimii o suta de ani se ia la harta pe fata cu Rusia (in orice caz altfel decat Ceausescu sau Antonescu). Curajul sau este laudat si incurajat de opinia publica, dar consecintele indraznelii sale ar putea avea costuri pe termen mai lung, nu doar din cauza ca Romania este inca dependenta de gazul rusesc sau fiindca ar fi interesata sa-si recupereze documente si piese valoroase din tezaurul depus in custodie la Moscova in primul razboi mondial, ci si pentru ca Rusia este o mare putere.
Spre deosebire de Romania, Polonia si Ungaria, care la randul lor au avut discutii tensionate cu Moscova, au reusit in timp sa oblige Kremlinul sa le acorde mai multa atentie si chiar sa faca gesturi amicale fata de aceste state. Fostul presedinte rus Boris Eltin a predat astfel Budapestei, Varsoviei si Pragai documente importante atat din punct de vedere istoric, cat si simbolic din perioada revolutiei din 1956, a masacrelor de la Katyn sau a Primaverii de la Praga.
Romania nu a stiut aproape niciodata sa-si negocieze o relatie prietenoasa cu Rusia. Multa vreme Bucurestiul a acceptat rolul de vasal, razbunat acum gratuit de Traian Basescu prin declaratii care complica peisajul politic in care evolueaza Romania: „Marea Neagra este un lac rusesc”, „promovarea reformelor in intreaga regiune a Marii Negre este ingreunata de monopolul energetic al Rusiei in zona”, „exista riscul ca in viitor sa vedem cum Gazprom devine un instrument de presiune politica asupra Uniunii” .
Abordarea presedintelui nu aduce Romaniei o mai mare influenta in zona Marii Negre, asa cum si-ar dori Basescu si nici nu convinge Moscova sa revina la discutiile pe aceasta tema pe care le-a ignorat cu ostentatie. In loc sa devina „o punte intre est si vest”, dupa expresia folosita de George Bush in 2002 cu ocazia primirii tarii in NATO, Romania prefera sa ia pe cont propriu contradictiile est-vest.
Nici Traian Basescu, nici Romania nu castiga nimic intrand in conflict cu marele vecin intr-o perioada confuza, in care grupuri de interese identificabile, unele cu ramificatii in rasarit, rascolesc dosare de toate felurile, fac si refac echilibre de putere si arunca petarde de informatii care slabesc credibilitatea unor institutii cu greutate.
Presedintele Basescu a deschis prea multe fronturi de lupta dintr-o data pentru a putea castiga partida pe termen lung: a acuzat companii occidentale ca fac jocul rusilor, a deschis scandalul energiei care in cele din urma a declansat prin ricoseu criza guvernamentala si a inflamat relatia cu Moscova. Toate acestea deranjeaza simultan cercuri de afaceri cu terminatii politice importante in lumea occidentala, dar si in cea rasariteana.
