Pe 10 septembrie se reiau dezbaterile la Curtea de Apel București (CAB) pentru cazul de șantaj reclamat de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu, împotriva doamnei Mariana Rarinca, după ce aceeași CAB a admis contestația în anulare a Direcției Naționale Anticorupție împotriva deciziei de achitare a respectivei doamne, pronunțată de aceeași CAB.
Dacă vi se pare o chestie întortocheată din subteranele Justiției române e din cauză că așa și este. Dar este totodată unul dintre cele mai perfide atacuri la adresa Justiției și a luptei anticorupție instrumentat vreodată – de cine altcineva? – de oamenii lui Voiculescu de la Antena 3.
Faptele ar trebui să vorbească de la sine, dar când ai la dispoziție un aparat de propagandă uriaș cum este Antena 3, atunci faptele pot fi răstălmăcite și distorsionate până când își pierd, cel puțin în percepția publică, semnificația auto-evidentă. Iar faptele spun că Mariana Rarinca a contactat-o pe Livia Stanciu și i-a cerut 20.000 de euro sub amenințarea că, dacă nu va primi banii, atunci va publica în presă (întâmplător, la Antena 3) documente care ar compromite-o într-un fel sau altul pe președinta ICCJ. După știința noastră, nimeni, nici măcar Mariana Rarinca, nu a contestat până acum că a trimis SMS-urile amenințătoare și că a cerut banii. Acesta este un FAPT bine stabilit și, pe baza acestui fapt bine stabilit, Tribunalul București a condamnat-o pe respectiva doamnă la închisoare cu suspendare și muncă în folosul comunității într-o grădiniță. N-ai zice că e tocmai o execuție în stil coreean, ci o decizie elegantă în spirit european.
Dar, nu. Cineva, cumva, undeva sesizează potențialul distructiv al acestei povești și decide să treacă la atac și să pună sub semnul întrebării legitimitatea DNA și a ICCJ, singurele instituții românești care se bucură de aprecierea Uniunii Europene și a partenerilor noștri americani.
După decizia tribunalului, doamna este eliberată din arestul preventiv în care a petrecut, din nefericire, șase luni și la apel, în luna mai, doi judecători de la Curtea de Apel o achită. Vuiet național. Călin Popescu Tăriceanu îi cere, din poziția sa de președinte al Senatului, președintelui Iohannis să le demită de urgență pe doamnele Livia Stanciu și Laura Codruța K övesi pentru abuz sau ceva de felul acesta, pentru că biata doamnă Rarinca (care, dacă ați uitat, a cerut banii) a stat în arest degeaba. Ponta reacționează în favoarea doamnei, CSM și inspecția judiciară sunt puse pe jar, iar unii membri ai CSM își manifestă simpatia. Antena 3 este din nou în campanie împotriva „așa-numitei Justiții independente”.
Este atacată, din nou -„așa-zisa infailibilitate a DNA și ICCJ”, deși nimeni n-a pretins niciodată ca aceste instituții să fie infailibile. Dar ironia este că pentru contestarea infailibilității DNA și ÎCCJ este folosită o decizie judecătorească pe care nu ne sfiim s-o calificăm drept grotescă. Și aici intră în scenă doamna judecător Risantea Găgescu, care desființează probele solide de la dosar (SMS-urile trimise de Rarinca) printr-o frază simplă: Acestea „nu au fost de natură a-i crea o stare de temere” Liviei Stanciu, deci nu se califică la șantaj. Cum anume, cu ce mijloace și în funcție de ce criterii obiective o judecătoare decide ce este sau nu este „de natură a crea o stare de temere” cuiva din lumea aceasta este unul din marile mistere ale lumii noastre, pentru că încă nu s-a inventat instanța care să dea sentințe în materie de psihologie individuală în lumea modernă.
A făcut-o însă doamna Găgescu, care apoi a încercat să devină parte în proces, atunci când DNA a făcut contestație în anulare pentru această hotărâre, deși Codul de Procedură Penală nu îi permitea. Doamna judecător a vrut neapărat să își apere mizeria de hotărâre încercând să convingă că nu are nimic împotriva Liviei Stanciu pentru că a fost respinsă la un post în cadrul Înaltei Curți deoarece n-a fost în stare să dea un răspuns corect în chestiunea „erorii judiciare”. Ceea ce este din nou ironic, pentru că nu poți comite o eroare judiciară evidentă ca să dovedești că ai avut dreptate în chestiunea erorii judicare, decât dacă ești foarte prost sau foarte ticălos. După hotărârea CAB de reluare a procesului, ANTENA 3 a vehiculat știrea că cei doi judecători care au pronunțat achitarea ar face obiectul unei anchete a DNA și au prezentat acest zvon drept o dovadă de răzbunare din partea sistemului etc. etc. Din punctul nostru de vedere, o astfel de anchetă este absolut necesară pentru că se poate argumenta în mod rezonabil că cei doi judecători au atentat în mod deliberat la integritatea Justiției din meschine motive personale.
Toată istoria a fost coaptă pentru a vulnerabiliza și fragiliza Justiția, Înalta Curte și DNA. Nu este de mirare, așadar, că printre cei care au jubilat s-au aflat Elena Udrea și Alina Bica (ar trebui, poate, o anchetă separată pentru a se verifica modul în care a ajuns această impostoare sinistră în fruntea DIICOT). În final însă, persoana Judecătorului se dovedește extrem de importantă. Între Risantea Găgescu și Ionuț Matei există în continuare un spațiu în care Justiția este o țintă fixă pentru corupți și infractori.
