Ca un vechi critic al stângii, trebuie să fac o mărturisire. La început, atunci când dlui Victor Ponta abia îi mijeau tuleiele în politică, mi s-a părut un tânăr de viitor. „Micul Titulescu“, după cum îl alinta mentorul său Adrian Năstase, făcea în epocă figură de politician nou, mai frecventabil decât fosta elită comunistă. Pesedist, fireşte, dar cu care se putea discuta.
Nu bănuiam, prin 2008-2009, că junele devenit ministru va ajunge, în nici un an, să conducă partidul social-democrat. Şi nici că, doi ani mai târziu, avea să devină prim-ministru şi candidat la preşedinţie. Nu ştiam, ce-i drept, nimic despre biografia lui de ofiţer acoperit sau despre doctoratul plagiat. Nu ştiam nici că, odată ajuns în fruntea Guvernului, avea să ducă România pe marginea loviturii de stat. Chiar şi în acele momente, în 2012, am trăit cu senzaţia că dl Ponta nu e decât un alt Caţavencu. Obraznic, demagog, oportunist, cu gura mare, pentru care „scopul scuză mijloacele“, dar care, în fond, nu crede în tot ce spune. N-ar fi nici primul şi, din păcate, nici ultimul în ţara lui Nenea Iancu.
Primele semne de întrebare mi le-am pus abia când am început să-l citesc. Se întâmpla pe vremea când dl Ponta şi-a descoperit, brusc, talentul de scriitor pe reţele de socializare. N-am destul spaţiu ca să trec în revistă toate bazaconiile pe care le-a scris aici în ultimii ani. Unele dintre ele nu sunt însă simple minciuni, care pot fi demontate uşor, pe bază de logică elementară. Ci mai degrabă simptomele unei boli.
Să luăm ca exemplu cea mai recentă postare de pe Facebook, postare în care fostul premier prezintă condoleanţe victimelor cutremurului din Italia. Dl Ponta scrie că a întârziat câteva zile cu acest mesaj pentru că a vrut să vadă din presa italiană cum se poziţionează oamenii politici faţă de această tragedie: „M-am bucurat (pentru Italia) să văd că niciunul nu a încercat să folosească moartea oamenilor pentru un interes politic / niciunul nu a ieşit a doua zi să spună «Corupţia ucide» (deşi ceva corupție au şi ei în ţara lor minunată) / nimeni nu a sărit imediat să ceară schimbarea Guvernului!“.
Nu trebuie să fii doctor ca să înţelegi că autorul unor asemenea rânduri, care compară dezastrul natural ce i-a lovit pe verii noştri de gintă latină cu accidentul provocat de mâna omului în cazul cunoscut sub numele de „Colectiv“, e bolnav. Însă boala de care suferă nu e cea pe care anticii o numeau „Hubris“. Medicii susţin că individul ajuns la putere suferă anumite tulburări de comportament, dar, odată pierdută puterea, el revine la normal. Alta e situaţia dlui Ponta. Care, din câte vedem, se agravează pe zi ce trece.
În concluzie, propun ca scrierile sale să fie studiate atent de specialişti. Nu de alta, dar ar putea fi vorba de o premieră medicală!
