Asistăm de câţiva ani la o ofensivă antioccidentală în România care se manifestă şi prin recuperarea mitologiei naţional-comunismului.
Larry Watts nu este un simplu istoric interesat de România. D-l Watts este o persoană cu multe contacte în zona serviciilor secrete din România. Este un apropiat al generalului Ioan Talpeş, naşul de cununie al istoricului de peste Ocean, căsătorit cu o româncă. A fost chiar consilier la Cotroceni pe vremea lui Ion Iliescu. Larry Watts a fost naşul altui istoric, Kurt Treptow, condamnat la un moment dat pentru pedofilie, care gravita şi el în jurul serviciilor de la Bucureşti. Potrivit presei, Larry Watts ar fi fost implicat în afacerea Matser, oficial NATO arestat, la cererea autorităţilor olandeze, în februarie 2003 pentru fraudă, conspiraţie criminală şi spălare de bani în favoarea firmei Tender S.A. D-l Matser a fost consilier al secretarului general NATO George Robertson, pentru Europa de Est. Larry Watts a fost „specialist“ şi în reformarea serviciilor secrete, în perioada 2001-2004, fiind apropiat de Radu Timofte.
Promovarea agresivă, lansările cu fast ale ultimelor două cărţi ale lui Larry Watts, prima la Banca Naţională, sub bagheta guvernatorului Mugur Isărescu, chiar la o întrunire a Grupului Bilderberg, filmul documentar difuzat şi redifuzat de către TVR, tirajul şi calitatea ediţiilor în română şi engleză tipărite de RAO, confirmă înalta protecţie de care se bucură d-l Watts. Iar faptul că la lansarea unui master de studii de securitate la Universitatea din Bucureşti, care-l are ca invitat pe d-l Watts, este prezentă conducerea SRI ne îndreptăţeşte să afirmăm că în cazul de faţă este vorba mai mult decât de susţinerea unor foste sau actuale grupări din servicii, ci chiar de sprijinul staff-ului de conducere al celui mai important serviciu de informaţii. Larry Watts pare a fi istoricul oficios al serviciilor româneşti. Doar este o practică internaţională ca serviciile să acorde acces la documente unor istorici apropiaţi, cu o bună reputaţie (ceea ce este discutabil în cazul dlui Watts!), care să scrie „istorii“ semioficiale ale acestor instituţii, alimentând un tip de mitologie utilă mobilizării personalului angajat.