Spaţiul public este invadat cu regularitate de imagini în care apar persoane celebre reţinute şi duse la audieri sau în arestul preventiv încătuşate. Puțină lume ştie că, începând din martie 2016, acest lucru este interzis.
Persoanele reţinute şi arestate preventiv au mai multe drepturi, dar unele dintre acestea nu sunt respectate, a explicat Maria-Nicoleta Andreescu, director executiv al Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), în cadrul unei dezbateri organizate ieri pe această temă. Unul dintre aceste drepturi încălcate este şi acela că un reţinut sau un arestat preventiv nu ar trebui încătuşat. Excepţie fac doar cazurile în care persoana reţinută este agresivă sau violentă, potrivit organizaţiei.
Acest drept, pe lângă cel la condiţii umane în camerele de reţinere, este specificat în regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, adoptat în martie 2016. Acest document aduce o serie de drepturi noi pentru persoanele private de libertate în centre de reținere și arestare preventivă, cum ar fi dreptul la comunicare online, dreptul la vizită intimă, dreptul de acces la bibliotecă și dreptul de a presta o muncă neremunerată în cadrul Centrului. „Gândiţi-vă că Adrian Sârbu a fost însoţit de un poliţist la doctor, fără cătuşe la mâini, şi acest poliţist este anchetat şi astăzi de superiorii săi. Din 2011 se ştie că încătuşarea se practică ocazional şi doar atunci când persoanele prezintă un pericol, sunt agresive. Încătuşarea este o excepţie, nu o regulă“, a declarat pentru „România liberă“ Maria-Nicoleta Andreescu.
În cadrul dezbaterii s-a precizat faptul că sistemul de reţinere şi arest din România a cunoscut, totuşi, progrese mari, în sensul că s-a îmbunătăţit. S-au refăcut camerele de reţinere, s-a schimbat mobilierul vechi, grupurile sanitare au fost îmbunătăţite, la fel şi cazarmamentul şi igienizarea în mai multe centre din ţară. Însă, aspecte particulare în care drepturile omului nu sunt respectate sunt încă semnalate de cei care supervizează domeniul, precum APADOR-CH şi Avocatul Poporului. De pildă, nu sunt amenajate spaţii pentru vizite intime, mediatorilor specializaţi pe penal nu li se permite accesul, aparatele de aer condiţionat sunt instalate în toate centrele, dar majoritatea nu funcţionează din cauza reţelei electrice care este învechită şi nu face faţă. Poliţia are nevoie de finanţări separate pentru a remedia astfel de deficienţe, dar şi instituţiei i se cere transparenţă, de la cât costă un arestat preventiv până la numărul exact al celor închişi. „Pentru că majoritatea primesc hrană din sistemul penitenciarelor ştim că valoarea hranei este de 3,76 lei, o sumă extrem de mică, dar măcar ştim asta. Dar nu ştim câţi oameni sunt reţinuţi. Ministerul Justiţiei ne-a lămurit şi cât costă întreţinerea un arestat preventiv, respectiv 780 lei pe an“, a precizat Manuela Andreescu.
Nu toţi reţinuţii au acces facil la tratamentele medicale. APADOR-CH a prezentat cazul unui toxicoman arestat în 2011, căruia nu i s-a permis accesul la metadonă, deşi aparţinătorii ar fi venit zilnic cu tratamentul la Arestul Central din Bucureşti. Persoana trebuia tratată ca un bolnav de diabet, dar, din păcate, a murit în arest în lipsa medicaţiei.
Reprezenţii APADOR-CH, cât şi cei ai instituţiei Avocatul Poporului, au semnalat în repetate rânduri lipsa de flexibilitate şi de transparenţă din cadrul Inspectoratul General al Poliţiei Române în a cărui subordonare vin centrele de reţinere şi arest preventiv. Subcomisarul Marius Iaru a replicat că această percepţie este greşită, pentru că, de pildă, numărul reţinuţilor este extrem de fluctuant şi nu se poate cunoaşte în fiecare clipă câţi sunt în centre. Media ar fi în jurul cifrei de 1.000. Fiecare are dreptul la un spaţiu de 4 mp şi momentan cele 52 de centre sunt folosite la o capacitate de 61%, deci nu ar mai fi aglomeraţie, a susţinut reprezentantul Poliţiei.
Apărătorii drepturilor omului atrag atenţia că în România este o practică excesivă a arestării preventive şi că ar trebui aplicată supravegherea electronică, cu brăţări electronice, însă poliţia nu a avut alocaţi bani pentru acest lucru şi brăţările nu există fizic. Un reprezentant al sindicatului poliţiştilor „Diamantul“, de la IJP Prahova, a explicat că dacă s-ar ţine cont de Codul de Procedură Civilă care prevede că „un inculpat aflat la domiciliu este considerat în arest preventiv“ s-ar mai reduce din costurile arestării.
APADOR-CH a prezentat cazul unui toxicoman arestat în 2011, căruia nu i s-a permis accesul la metadonă, deşi aparţinătorii ar fi venit zilnic cu tratamentul la Arestul Central din Bucureşti. Persoana trebuia tratată ca un bolnav de diabet, dar, din păcate, a murit în arest în lipsa medicaţiei.
