Anul trecut prin toamna se facea mare tam-tam pentru ca guvernul Tariceanu dorea sa reduca numarul de agentii guvernamentale. Premierul de atunci si ministrul Finantelor promiteau cu fete serioase debirocratizarea. Nu s-a intamplat nimic. Totul a fost ingropat in mult bla-bla si opozitie din sistem. si totul a devenit haios cand chiar in zilele cand promitea taierea lor, Tariceanu a mai infiintat o agentie: Centrul National Unic de Personalizare a Pasapoartelor Electronice. Deci schimbam pasapoartele, ne alegem cu o agentie noua. Cand le vom fi terminat de schimbat se va desfiinta respectiva agentie? Ati auzit vreodata de vreo structura de stat care sa spuna: stimat popor, onorati conducatori, noi ne-am terminat treaba pentru care ne-ati infiintat, va rugam respectuos sa ne desfiintati, am devenit inutil. Cu noua institutie infiintata de Tariceanu, aveam anul trecut 245 de agentii guvernamentale, atatea au iesit la o numaratoarea facuta de Ziarul Financiar.
Vremurile de prosperitate de pana anul trecut au fost de rau augur in acest domeniu. Respectand cu strictete o lege a lui Murphy, birocratia a crescut mai repede decat economia. In 2005, spune Banca Mondiala, 3,8% din populatia Romaniei era angajata la stat. In 2008, procentul ajunsese la 6,5. Deci, aproape s-a dublat in trei ani numarul de angajati la stat. Cea mai mare crestere s-a inregistrat in sectoarele speciale – politie, magistratura, servicii secrete. Adica exact cei care platesc putin la fondul de pensii si incaseaza pensii speciale. Tot in aceste sectoare s-au inregistrat cele mai mari cresteri de salarii. Cand o sa aud un lider PNL recunoscand aceste mizerii intamplate in guvernarea lor, o sa cred promisiunile actuale despre debirocratizare.
Acum este criza. Ca vrea sau nu, Guvernul va trebui sa reduca birocratia si cheltuielile publice. Deja rezistenta din sistem e temeinica. Pentru a putea face ceva, trebuie combatute cateva prostii vehiculate in spatiul public.
Prima prostie: puzderia de noi agentii a fost creata la cererea Uniunii Europene. Nu-i asa ca e convenabil? Fiecare sef de institutie care se vrea etern baga UE la inaintare si scapa. De fapt, UE nu cere infiintarea de institutii. Au fost cateva cazuri cu totul exceptionale cand s-a cerut crearea unei noi birocratii. De pilda, infiintarea Agentiei de plati in agricultura, oarecum de inteles pentru ca trebuia sa trecem rapid la subventionarea pe suprafata de teren detinuta. Dar acestea sunt doar cateva cazuri. In schimb, UE este invocata pentru apararea micilor feude casnice. De fapt, UE cere statelor membre ca institutiile nationale sa se ocupe de anumite lucruri. De la controlul depozitarii gunoaielor la elaborarea normelor de pescuit. Statele membre pot alege cum anume aplica acea politica, ce institutie interna preia sarcinile respective. Nu va spune niciodata Bruxelles-ul Irlandei, de pilda: faceti agentie pentru pasapoartele electronice.
Bruxelles-ul spune: asta este norma comunitara, trebuie sa o aplicati, cum anume e treaba voastra la Dublin sau la Bucuresti. Ce a facut Romania? In lipsa de imaginatie, a abuzat de infiintarea de noi agentii. In loc sa punem vechile institutii la treaba, am creat altele. Cu alti directori, soferi si secretare aferente. si asa ne-am ales cu doua birocratii, una veche si una noua, ceruta zice-se de UE, ambele la fel de proaste. Culmea tupeului, Dorel Onaca conduce o hilara Agentie Romana de Salvare a Vietii Omenesti pe Mare si zice ca "noi suntem varianta romaneasca a Agentiei Europene pentru Siguranta Maritima". Din cate inteleg, Onaca si-a angajat scafandrii la stat si acum ne vinde povestea ca cerinta europeana. E antologica.
O alta gogomanie care numai in logica kafkiana se justifica: sporurile de prin sistem. Sporurile sunt o plaga ramasa din anii ‘90, atunci cand salariile la stat erau intr-adevar mizerabile. Pe atunci, fiecare sef de institutie dadea sporuri pentru a face viata suportabila subordonatilor. Salariul nu putea fi marit decat prin lege, dar sporuri se dadeau din pix. Asa au ajuns functionarii sa incaseze sporuri cat salariile, uneori si mai mari. Intre timp, salariile au crescut la stat, au ajuns sa le depaseasca pe cele din privat la pregatire echivalenta (alta aberatie a noastra, dar am mai scris despre asta). Dar sporurile au ramas. Sporurile au ajuns sa fie privite ca un fel de drept natural al birocratilor. Esti sau nu esti stresat, iei spor de stres. Mai iei spor de limba straina, desi a cunoaste o limba straina era oricum conditie de angajare.
E ca si cum un tamplar ar lua spor pentru ca bate cuie. Ideea de a plafona sporurile la nu mai mult de 40% din salariu e una buna si trebuie aplicata unitar, indiferent de presiunile din sistem. Se vor gasi multi care vor spune ca ei merita sporuri speciale si extraordinare pentru ca fac o munca vitala pentru natiune. Nu trebuie ascultati.
O alta marota a celor din sistem: veniturile extrabugetare. Ii auzi cum zic la televizor ca ei nu au venituri de la buget, asa ca isi pot da salarii cat vor ei de mari. De unde salariul de 4.100 de lei pentru un sofer, mentionat de premierul Boc. Cand ceream de la diverse agentii si companii nationale informatii de interes public, primeam invariabil raspuns ca ei nu sunt finantati de la buget, asa ca nu trebuie sa se supuna legilor privind administratia.
Vezi bine, compania de administrare a portului Constanta era un fel de firma care face ce vrea muschii sefului, doar nu primea bani de la stat. Dar altfel gestioneaza o resursa publica, care e chiar portul Constanta. La fel cu compania de drumuri: nu ia bani de la buget, dar drumurile sunt ale statului, deci statul i-a incredintat ceva, asa ca e vorba de o entitate publica.
De multi ani, sefii acestor institutii isi fac bugetele de capul lor. Incasam taxe, raman bani, dam salarii de zeci de milioane la soferi, doar suntem extrabugetari, nu? si asta trebuie sa inceteze. Aceste entitati publice gestioneaza resurse publice, salariile trebuie sa intre pe grila unica a bugetarilor si, daca le raman bani, ii dau la buget. Asta nu se cheama ca se pierd banii respectivi, cum cred sefii de acolo.
In disperarea sa dupa bani, Guvernul ar trebui sa inchida toate aceste modalitati de sifonare a banilor publici. Vad ca deja unii ministri spun ca prefera scaderea salariilor subordonatilor cu 20%. Adica operam cancerul cu toporul, sistemul nu se rationalizeaza. E cea mai proasta solutie, desi comoda pentru ministri.
