„Domnul deputat Remus Cernea se dovedeşte un extravagant, ca să folosesc un cuvânt liniştit. Eu nu am absolut nimic să le reproşez homosexualilor, îi consider doar nişte oameni bolnavi. Homosexualitatea nu este o stare firească, nu este o relaţie naturală, motiv pentru care, după părerea mea, nu are absolut nicio şansă„, spunea zille trecute liderul senatorilor PNL, Puiu Haşotti.
Reacţia “distinsului” politician la propunerea recentă a deputatului USL, Remus Cernea, privind recunoaşterea căsătoriilor gay, nu face decât să confirme, de data asta dintr-o altă perspectivă, impresia jenantă pe care Haşotti o lăsase cât s-a aflat la cârma Ministerului Culturii, în primul Guvern Ponta: o anvergură intelectuală mai redusă decât cea a aripilor de lăstun şi un respect pentru stabilirea adevărului istoric comparabil cu al comunistului Roller.
Din acest punct de vedere, devine grăitor fie şi numai episodul de vara trecută, când Puiu Haşşoti, pe atunci ministru, s-a opus ca un gladiator eforturilor unor cercetători de a stabili originea etnică a primilor voievozi valahi.
Dar, dacă la vremea respectivă senatorului liberal de Constanţa îi era teamă de fantomele cumanilor, de secole decedaţi, astăzi spaimele sale privind nunţile între homosexuali s-ar putea să îşi găsească greu şi foarte greu un leac.
Cu propunerea lui Cernea poţi să fi sau nu de acord, iar dacă dezbaterea s-ar deschide cu adevărat şi în România, cu siguranţă că focul argumentelor pro şi contra ar dura mult.
Ar fi şi normal, în condiţiile în care niciunde în lume o astfel de idee nu s-a concretizat sau, din contră, nu a fost evacuată din spaţiul public peste noapte.
Însă modul primitiv de exprimare nu are scuze.
Indiferent de opinia pe care ai avea-o pe un anumit subiect, lipsa decenţei şi atacurile de tip nazist nu fac decât să altereze miezul dezbaterii, iar din acest punct de vedere derapaje precum cele ale politicianului Puiu Haşotti sunt condamnabile din start.
Pentru moment, mă feresc să iau atât de în serios ultimele demersuri ale lui Remus Cernea (cel privind restricţionarea finanţării bisericilor, respectiv familiile gay) încât să mă încumet la a intra într-o discuţie pe fond.
În primul rând pentru că personajul Cernea nu mi-a inspirat încredere nici înainte, când juca rolul de activist civic, şi cu atât mai puţin ulterior, când a intrat în politică, alipindu-şi partiduleţul verde de USL şi primind la schimb un loc de deputat, iar pentru câteva luni şi un post de consilier pe lângă premierul Ponta.
În al doilea rând, încă nu îmi este foarte clară agenda domnului Cernea, în condiţiile în care nu a reuşit să lămurească până unde este dispus să meargă, ce fel de contacte a avut cu alţi parlamentari ai USL şi, mai cu seamă, dacă s-a consultat în vreun fel cu fostul său şef de la Palatul Victoria, prim-ministrul Victor Ponta.
Nu ai cum să nu te întrebi asta, în condiţiile în care Remus Cernea, singur, nu reprezintă nimic semnificativ.
Dubiile sunt în continuare amplificate când stai să te întrebi de ce tocmai un personaj gol, vid, zero se aventurează să lanseze la apă teme de un asemenea calibru – precum punerea lesei pe banii bisericilor şi legalizarea căsătoriilor gay -, iar asta într-o ţară cu atâtea prejudecăţi ca România, într-o ţară în care populismul clasei politice a dus în ultimii 20 de ani la exacerbarea celor mai nenorocite tare.
În fine, deci, este sau nu vorba de un demers unilateral al lui Remus Cernea sau omul joacă rol de cal troian?
În rest, însă, dezbaterea ar fi utilă şi necesară pentru că banii Bisericii şi relaţiile gay fac parte din realitate, iar suspendarea lor la statutul de tabuu nu ne-a adus până acum nici cel mai mic folos.
Din contră, tăcerea asta vinovată a sporit ipocrizia şi a alimentat radicalismul din spaţiul public.
Chiar dacă nu m-aş aventura ÎNCĂ să intru pe fondul problemei, merită totuşi să reţinem două elemente ce ţin de formă, dar asta nu înseamnă că ar şi fi lipsite de însemnătate.
PRIMA OBSERVAŢIE. PNL continuă să se degradeze sub ochii electoratului de dreapta, dar şi a ineficienţilor dizidenţi din interior.
Apropo, deşi au trecut câteva zile, de la domnii Tăriceanu, Chiliman şi Orban nu am auzit nici o reacţie de respingere a elucubraţiilor lui Puiu Haşotti.
Totodată, am acum revelaţia că intrarea lui Gigi Becali în PNL nu a fost nici pe departe un accident al istoriei.
Din câte se vede, spiritul extremismului său pseudo-ortodoxist s-a îmbibat în liberalismul românesc al anului 2013 cam ca spirtul în vată.
Nici o diferenţă între Haşotti, care vede peste tot numai homosexuali bolnavi, şi Becali, care anul trecut scotea ustutoriul din raniţă şi, cu mâna pe cruce, declara că această minoritate sexuală e protejata lui Satan.
Spre edificare, redau citatul complet: “Poate să mă judece şi Curtea Europeană, şi Curtea Internaţională, şi Curtea NATO. Dumnezeu este stăpânul meu şi i-am spus că m-am lecuit de Satana. Eu nu stau la masă cu astfel de oameni. Şi dacă eram angajator, şi dacă nu eram, eu nu primesc lângă mine homosexuali. Homosexualii sunt protejaţi de Satan”.
Stau acum şi mă gândesc de ce oare Vadim de ce nu s-a alăturat până acum liberalilor, iar singurul răspuns raţional pe care l-am putut găsi e unul singur: omul le-o fi refuzat oferta.
A DOUA OBSERVAŢIE. Şi am ajuns la social-democraţi.
Avântul lui Cernea i-a iritat pe unii şi în PSD. Liviu Dragnea zicea luni dimineaţa, întrebat fiind cum comentează iniţiativele colegului de la Partidul Verzilor, că el, personal, e om normal şi că îi plac femeile.
Radu Mazăre şi locotenenţii săi din politica locală, pe care-i mai scoate la peşte pe malul Mării Negre, l-a făcut în fel şi chip pe Remus Cernea, cel mai drăguţ apelativ fiind cel de “tâmpit”/”tâmpită”.
Şi totuşi… Faptul că discuţia privind căsătoriile gay a fost lansată cumva din proximitatea PSD şi a lui Victor Ponta (Remus Cernea se revendică a fi de stânga, partidul său a fost propulsat în Parlament pe infrastructura PSD, iar el însuşi i-a fost o vreme consilier premierului) face să plutească în aer puţin mister.
Dacă avem în vedere afinităţile lui Ponta faţă de familia socialiştilor europeni şi, în special, extazul său stângaci, vizibil de oricâte ori aude numele Hollande, lucrurile ar putea prinde un anumit contur.
Ce s-a întâmplat?
În Franţa, unde socialiştii controlează şi Preşedinţia, şi Adunarea Naţională, legalizarea căsătoriilor între homosexuali şi permiterea adopţiilor de către asemenea cupluri au fost teme principale ale finalului de 2012 şi începutului de 2013.
În prezent, lucrurile sunt aproape de final. În ciuda protestelor de stradă, organizate mai mult de Biserica Catolică decât de opoziţia politică, stânga a profitat de majoritate pe care încă o mai deţine şi s-a impus.
În Franţa şi nu numai, social-democraţia modernă promovează tocmai astfel de restructurări ale modelelor clasice.
În România, tânărul politician Victor Ponta caută constant să se poziţioneze ca un pionier autohton al social-democraţiei moderne, iar pentru domnia sa Franţa este, sau cel puţin aşa lasă să se înţeleagă, modelul suprem în materie de fixare a agendei politice.
Însă în România, indiferent de ceea ce crede, vrea şi chiar încearcă Victor Ponta pe linia dezţelenirii terenului în zona idealurilor stângii moderne, complicaţiile în care este prins de când a ajuns premier, dar şi inerţia de care se izbeşte adesea în interiorul societăţii şi al propriului partid îl obligă, în general, să evite abordările frontale.
Mai ales pe dosarele sensibile.
În fine, ceea ce vrea Cernea reprezintă o preocupare curentă a stângii moderne. Iar fostul său şef, Victor Ponta, este el însuşi preocupat să aibă preocupări compatibile cu ale social-democraţiei europene.
EPILOG: La nici trei ore după publicarea editorialului pe site-ul României libere, Victor Ponta a pus, în sfârşit, punctul pe „i”. „Propunerea domnului Cernea este o propunere individuală, ca deputat, nu a fost discutată în USL şi nu este susţinută de USL. Pe de altă parte, eu atunci când l-am susţinut pe domnul Cernea să fie parlamentar, îi cunoşteam opiniile, nu sunt nici şocat, nici mai pudibond decât e cazul, mă uit doar la cât de pregătită societatea românească să dezbată nişte subiecte care în alte ţări sunt dezbătute şi adoptate. Nu vă ascund faptul că cineva are curajul să le ridice, dacă vă uitaţi la multe alte ţări, discuţia este mult pasională. Nu am ştiut acum că sediul moralităţii este în România. Nu voi participa la lapidarea domnului Cernea pentru asemenea idei”, a declarat premierul Victor Ponta, potrivit Mediafax.
Cum vi se pare, deci, că joacă domnii Ponta şi Cernea?
