Un copil în vârstă de un an are conştiinţă şi poate distinge binele de rău, arată un studiu publicat în The New York Times de profesorul de psihologie Paul Bloom.
Capacităţile bebeluşilor reprezintă un subiect foarte interesant pentru cercetătorii care studiază evoluţia biologică şi importanţa culturii în conturarea personalităţii umane. De la Sigmund Freud la Jean Piaget şi Lawrence Kohlberg, psihologii au susţinut că, la începutul vieţii, fiinţa umană este un animal amoral, iar rolul părinţilor, al şcolii şi al societăţii în ansamblu este de a educa bebeluşii şi de a-i transforma în fiinţe sociale capabile să simtă empatie, vină şi ruşine, să-şi stăpânească impulsurile egoiste şi să respecte principiile morale. Un studiu recent a arătat însă că majoritatea copiilor se nasc sociopaţi incorigibili, iar eforturile părinţilor şi ale educatorilor sunt inutile.
Profesorul de psihologie Paul Bloom contrazice aceste teorii şi susţine că există tot mai multe dovezi care sugerează că oamenii au o formă rudimentară de moralitate, încă de la începutul vieţii. „Cu ajutorul experimentelor am observat semne de moralitate şi capacitatea de a distinge binele de rău la copii chiar în primul an de viaţă”, spune Bloom. Aşadar, părinţii trebuie să acorde atenţie interacţiunilor sociale cu copiilor lor, deoarece socializarea are un rol important în formarea reprezentărilor pe care copiii le au despre bine şi rău.
Bebeluşi deştepţi
O mamă care crede că bebeluşul ei este foarte perspicace şi învaţă foarte repede, este doar subiectivă sau poate avea dreptate? De la Jean-Jacques Rousseau care a numit bebeluşul „un idiot perfect”, mulţi cercetători au considerat că bebeluşii învaţă foarte greu noţiuni de bază despre obiecte şi oameni, ca să nu mai vorbim despre moralitate.”Una dintre cele mai importante descoperiri ale psihologiei moderne este faptul că această concepţie este falsă”, spune Bloom.
Studiile despre capacităţile mentale ale copiilor sunt foarte dificil de realizat deoarece bebeluşii nu au multe posibilităţi de a răspunde la stimuli. Astfel, abia în anii 1980, cercetătorii au început să interpreteze experimentele în funcţie de mişcările ochilor celor mici şi au descoperit că bebeluşii, la fel ca şi adulţii, privesc pentru mai mult timp lucrurile care le plac şi sunt intrigaţi de scenele de magie care sfidează legile fizice: un obiect dispare şi apare într-un alt loc, alt obiect poate pluti în aer, etc. Aşadar, copiii au aşteptări privind obiectele ca unităţi solide supuse gravitaţiei şi în plus pot face calcule simple încă din primii ani de viaţă. Studiile din acest domeniu au arătat că bebeluşii sunt capabili să înţeleagă modul în care gândesc adulţii şi felul în care se comportă în diferite situaţii.
Dacă într-adevăr copiii au capacităţi dezvoltate de înţelegere încă din primele luni de viaţă, de ce par atât de ignoranţi şi neajutoraţi? În opinia psihologului Paul Bloom o explicaţie ar fi faptul că deşi bebeluşii au cunoştiinţe încă din prima zi de viaţă, ei folosesc aceste cunoştiinţe pentru a putea învăţa şi nu pentru a acţiona. Un studiu despre inteligenţa artificială susţine că o minte goală nu poate asimila informaţii noi, faţă de creierele care deţin câteva cunoştiinţe de bază şi astfel pot să facă generalizări şi să se concentreze asupra lucrurilor importante.
Bebeluşii buni
În prezent nu există un cod moral universal, iar normele morale variază în funcţie de fiecare societate şi cultură, dar oamenii au un simţ comun al binelui şi al răului. Conceptele de corectitudine, loialitate, bunătate există în fiecare comunitate în opoziţie cu răutatea sau cruzimea deoarece oamenii au în genele lor implusul de a fi buni cu semenii.
Cercetătorul Charles Darwin descrie în cartea „The Expression of the Emotions in Man and Animals” cum la doar 6 luni, fiul lui se întrista de fiecare dată când o vedea pe bona lui că plânge. Specialiştii au confirmat că sentimentul de compasiune apare din primele luni de viaţă. Aceasta este explicaţia pentru faptul că bebeluşii încep să plângă dacă aud alţi copiii care suferă. Studiile care au analizat altruismul copiilor mici au arătat că aceştia au un implus natural de a-i ajuta pe semenii lor care se află în dificultate, fără a aştepta o recompensă.
Şi de această dată ochii sunt oglinda sufletului
Cu toate că aceste studii arată că moralitatea face parte din comportamentul oamenilor încă de la naştere, totuşi unii psihologi nu sunt de acord. Aceştia argumentează că empatia nu este sinonimă cu moralitate. Conceptul de moralitate este legat de noţiunile de laudă şi vină pentru persoana care a ajutat la succesul unei activităţi şi respectiv care a îngreunat obţinerea unui rezultat. De aceea, primele experimente realizate de profesorul Bloom împreună cu cercetătoarea Valerie Kuhlmeier au analizat modul în care interpretează bebeluşii aceste două tipuri de acţiuni: ajutorul şi obstrucţionarea.
Într-un experiment, copiii cu vârste cuprinse între şase luni şi un an au urmărit un filmuleţ în care o minge roşie încearca să urce un deal, în timp ce un pătrat galben o ajuta, iar un triunghi de culoare verde încerca să împiedice mingea să ajungă la destinaţie. Oamenii de ştiinţă au urmărit spre care figură copiii au privit mai mult şi au observat că majoritatea bebeluşilor au preferat pătratul galben, care ajuta mingea. Echipa de specialişti a efectuat, ulterior, o serie de teste pentru a elimina alte explicaţii ale comportamentului bebeluşilor, cum ar fi preferinţa pentru acţiuni ascendente faţă de acţiunile descendente ori infăţişarea unui anume personaj, respectiv preferinţa pentru culoarea roşu, galben sau verde.
„Nu putem susţine că bebeluşii au moralitate, dar este extrem de important pentru această trăsătură faptul că ei nutresc sentimente pozitive pentru cineva care face lucruri bune şi sentimente negative pentru aceia ale căror acţiuni sunt rele”, a declarat Bloom, care a coordonat acest studiu.
Alţi cercetători, Karen Wynn and Kiley Hamlin, au realizat, în paralel, studii suplimentare pentru a confirma sau infirma aceste descoperiri legate de moralitatea bebeluşilor. Într-unul din experimente, în care specialiştii au lucrat cu copii şi păpuşi, bebeluşi au fost rugaţi să identifice păpuşa «rea» dintr-o şcenetă improvizată special şi să ia dulciurile. Toţi copiii au identificat personajul negativ din poveste şi chiar au pedepsit păpuşile cu palme în cap.
Moralitate raţională sau emoţională?
Rezultatele acestei cercetari arată că abilitatea de a face judecăţi morale este instinctuală şi nu este doar învaţată de la părinţi. Totuşi, reacţiile bebeluşilor nu sunt determinate de o gândire raţională, ci de sentimente şi dorinţe puternice. Un bebeluş de 11 luni preferă persoanele care împărtăşesc aceleaşi gusturi în materie de mâncare, iar unul de 12 luni se va purta mai frumos cu o persoană care vorbeşte aceeaşi limbă ca membrii familiei sale. De altfel, un studiu contemporan din domeniul psihologiei sociale arată că toate decizii oamenilor sunt puternic influenţate de emoţii.
Totuşi adulţii, spre deosebire de copii, plasează imparţialitatea în centrul conceptului de moralitate şi abordează problemele dintr-o perspectivă critică. Evoluţia biologică dar şi societatea prin normele sociale contribuie la conturarea carcaterului unei persoane. Unii specialişti, precum criticul cultural Dinesh D’Souza, au susţinut şi rolul intervenţiei divine în formarea personalităţii unui om, dar argumentele oamenilor de ştiinţă au desfinţat această ipoteză.
În concluzie, moralitatea este o sinteză a trăsăturilor biologice şi a celor culturale, înnăscute, învăţate, descoperite şi inventate. Bebeluşii au o anumită bază morală – capacitatea de a judeca acţiunile altora, simţul dreptăţii, răspunsurile corecte la altruism şi imoralitate. „Indiferent cât de inteligente sunt fiinţele umane, dacă nu ar avea aceste reguli morale de bază, ele ar fi decât agenţi amorali, fără milă conduşi doar de propriile interese. Din păcate, capacităţile copiilor sunt limitate în comparaţie cu acţiunile adulţilor raţionali, ceea ce transformă moralitatea reală, universală şi altruistă într-un ţel la care specia umană continuă să aspire”, spune Bloom.
