Dacă nu se bazează pe oportuniști entuziaști care au călătorit deja prin mai multe partide în căutare de funcții, dacă mizează mai mult pe soluții decât pe ideologie și dacă găsește suficienți oameni curați, care să-și asume o construcție dificilă pe termen lung, Monica Macovei ar putea avea succes cu noul său partid.
Există un spațiu tot mai mare lăsat liber de PSD și marele PNL, ambele uzate de scandaluri și eșecuri după guvernări făcute adesea în beneficiul familiilor lor politice, nu pentru binele oamenilor. Direcția Națională Anticorupție (DNA) desțelenește terenul și în urma proceselor care au loc vechile partide cu greu își vor regăsi credibilitatea. În plus, fiecare dintre ele a demonstrat deja ce poate face când ajunge la guvernare. Cine mai poate crede că PSD, cu un lider deja compromis în interior și în afară, mai are resurse să schimbe ceva? Cine mai poate crede că PNL poate să schimbe sistemul, dacă vine într-o coaliție cu același Gabriel Oprea și ceilalți „progresiști“ din partidul său dedicat unui „interes național“ dubitativ sau cu aripa nemulțumiților aliniați în spatele lui Marian Vanghelie?
Odată cu liberalizarea pieței politice din România, prin schimbarea legii care cere 25.000 de membri din toată țara pentru înregistrarea unui nou partid, se va mări concurența pentru ocuparea locului lăsat liber prin restrângerea votanților PSD și PNL. Deocamdată, socialiștii și liberalii se mențin pe poziții datorită influenței pe care o au în Parlament, în diferitele instituții publice și accesului în mass-media. Dar aceste lucruri nu rămân bătute în cuie, generația alegătorilor se schimbă și odată cu ea și mentalitatea româncelor și românilor, care au deja alte aspirații decât aveau părinții lor acum 25 de ani.
Spre deosebire de ceilalți lideri politici români, Monica Macovei poate fi un model atractiv pentru tineri, pentru cei care au votat negativ și pentru cei care sunt nemulțumiți de felul în care au lucrat marile partide în ultimii ani. Și-a făcut singură cariera, a pledat pro bono ca avocat pentru cei marginalizați, pentru cei cărora statul le încălca drepturile, a avut curajul să susțină încă de la început organizațiile cele mai hulite, cum e cea care îi apără pe homosexuali, a fost alături de Biserica Greco-Catolică în procesul nesfârșit de restituire a proprietăților pierdute odată cu venirea comuniștilor, s-a luptat deopotrivă cu cei din PSD și PNL pentru a pune pe picioare DNA și ANI și a dovedit că se poate face politică în favoarea României, nu în scop personal.
Partidul Monicăi Macovei poate deveni o formațiune antisistem de succes dacă formulează obiective clare pentru țară și soluții practice, care se pot aplica imediat, dacă formațiunea nu se va baza pe un singur om, văzut ca un Mesia politic, dacă schimbă discursul într-unul mai echilibrat, în care „dușmanul“ ocupă un loc mai mic decât proiectul, în care demagogia este înlocuită cu exemplul propriu și dacă renunță la etichetele „stânga“-„dreapta“. Spațiul de mijloc dintre un PNL care tinde să devină „conservator“ și un PSD socialist-ortodoxist este liber și poate fi ocupat de un partid modern, care pune în centrul preocupărilor sale individul cu toate nevoile lui, fără să-i excludă pe cei care dintr-un motiv sau altul se află astăzi la periferia societății.
Monica Macovei poate fi motorul acestui partid, dar în jurul ei trebuie să apară organizatorii, strategii, experții. Când în numele M10 vor începe să vorbească și alți lideri, nu doar Macovei, când aceștia vor avea puncte de vedere serioase despre ceea ce se întâmplă în România și la granițele ei, când ne vor arăta cum se va putea trăi mai bine, cum vom putea avea școli mai serioase și doctori mai responsabili, atunci putem spune că acest partid există cu adevărat. Până atunci, nici Monica Macovei, nici cei din jurul ei nu trebuie să uite că germenele corupției se ascunde în orice construcție politică și adesea crește odată cu partidul.
