Limuzina lui Gheorghe Gheorghiu-Dej rugineşte la Cluj, în timp ce alte maşini au fost puse în valoare.
În ultimii 10 ani, au apărut şi în Transilvania şi Banat colecţionarii de maşini de epocă. Paradele tematice au loc şi ele tot mai des iar proprietarii automobilelor cunosc poveştile „bijuteriilor” din colecţii ca pe o istorie a familiei. Maşinile de epocă au un statut parte, trebuie întreţinute, protejate de praf, umezeală şi lumină şi, din când în când, scoase la plimbare. Iar această pasiune nu e tocmai ieftină. Chiar dacă pe diferite pagini de Internet, anunţurile de vânzări au un preţ acceptabil, un cumpărător ar trebui să ţină cont de faptul că restaurarea unui asemenea bolid poate costa de trei ori mai mult decât preţul de achiziţie. De exemplu, un Mercedes 190 SL poate fi achiziţionat cu aproximativ cu 25.000 euro iar restaurarea mai costa circa 35.000 euro – piesele şi manopera iar un BMW 327 Cabrio ajunge în final undeva la 95.000 euro.
Un Mini Cooper din anii 1950- 1960 poate fi achiziţionat şi cu 3.000 de euro, dar până la ajunge „piesă de colecţieŢ, proprietarul mai trebuie să investească o sumă frumuşică şi pentru ca să poată fi atestat, trebuie să fie într‑o stare tehnică şi estetică corespunzătoare unui obiect de patriomoniu. „Trebuie, în primul rând, verificate registrul, seria şi alte elemente. Pe siturile de specialitate, un Ford Mustang Cabrio din 1966 se vinde cu 19.500 de euro, un MG TD restaurat, cu 50.000 de kilometrii parcurşi, ajunge la 27.900 de euro iar un VW Karmann Ghia fabricat în 1972, restaurat cu piese originale şi 142.000 de kilometri parcurşi, costă 10.900 de euro. La aceste cifre se adaugă îmbunătăţirile pe care colecţşionarul poate să le aducă, fără a modifca însă adevărata istorie a automobilului”, spun specialiştii. Evident, restaurarea poate dura de la câteva luni la câţiva ani, în funcţie de uşurinţa cu care proprietarul sau atelierul care efectuează lucrarea, poate procura piesele necesare.
Maşini scumpe
Una din maşinile „cu greutate” din Transilvania este un Hanomag din 1938 (parte a grupului Mercedes). Alături de el tronează şi un Peugeout 201 din 1932, pe care proprietarul, Richard Bathory, le păzeşte cu sfinţenie. Posesorul celor două antichităţi automobilistice se declară descendent pe linie indirectă a familiei princiare Bathory, dar şi un împătimit colecţionar de maşini vechi care trăieşte din închiriatul acestora la diferite evenimente. Cea mai veche şi mai scumpă maşină din România aparţine familiei Kohnen, Axel si Stela, un Ford T. Din 1914, în valoare de de 80.000 de euro. Are un grad de originalitate de 95%, functioneaza şi uneori poate fi văzută pe străzile din Bucu-reşti. Însă Cea mai scumpă maşină de epocă funcţională din lume e un Mercedes 300 SLR722, evaluată la 33 mil. euro, aflată în muzeul mărcii Mercedes.
Maşini abandonate
Există, însă, şi poveşti mai triste. Aşa este povestea unei limuzine folosite odinioară e Gheorghe Gheorghiu-Dej. Limuzina este una comandată special în Statele Unite ale Americii, un Rambler Ambassador, din serie limitată. În total, au fost fabricate doar cinci exemplare în întreaga lume. Unul dintre ele a ajuns, în anul 1964, în România. Limuzina avea şapte locuri şi nu a fost folosită de Gheorghe Gheorghiu-Dej decât un an, apoi acesta a murit. Limuzina a fost „moştenită” de Ion Gheorghe Maurer, premierul comunist al României, care mergea cu ea la vânătoare. În anii 1980, limuzina a fost trecută în patrimoniul fabricii Someşul din Cluj-Napoca. După anul 1990, limuzina a fost casată şi a fost cumpărată pe un preţ mic de fostul ei şofer, Alexandru Crişan, în prezent om de afaceri. El spera să vândă maşina în Occident, dar, din cauza preţului cerut, nu şi-a găsit clienţi. Aşa că limuzina a ruginit un deceniu în cartierul clujean Mănăştur, apoi a fost dusă la Sânicoară. Limuzina consumă până la 50 de litri de combustibil la suta de kilometri, iar la vremea în care a fost concepută, era socotită drept o minune a tehnicii.
Maşini de ceremonie
Maşinile de epocă sunt rentabile pentru proprietarii lor. Unele dintre ele sunt închiriate cu ora la nunţi ori la diferite alte ceremonii. Cele mai scumpe sunt maşinile din perioada antebelică. Urmează limuzinele vechi de câteva zeci de ani, apoi maşinile fabricate în perioada interbelică. Pentru că legislaţia românească este restrictivă, iar unele maşini nu pot fi omologate în România, proprietarii lor le înregistrează în Ungaria, unde lucrurile sunt mai simple, apoi circulă cu ele prin Cluj.
