» Actualul Muzeu al Banatului din Timisoara are nu doar "argumentul" de a fi cea mai veche cladire din oras, ci mai ales are drept atu farmecul rar al unui castel autentic.
» Impunatorul edificiu poarta amprenta ilustrilor arhitecti italieni. Construit in anul 1307, la ordinul regelui Carol Robert de Anjou, castelul a servit initial ca resedinta regala.
Numele castelului – Huniade – este datorat lui Iancu de Hunedoara, comite de Timis intre 1441 si 1456, care a locuit aici cu familia sa. In 1443, el dispune reconstructia edificiului, grav avariat de un cutremur, in acel an. In perioada de ocupatie turceasca (1552-1718), edificiul a servit ca sediu al Pasei de Timisoara, apoi a fost folosit drept cazarma, iar ulterior, ca depozit de arsenal. In 1849, cladirea a fost afectata de asediul trupelor ungare, fiind refacuta, in 1856, in forma actuala. Astazi, cea mai veche cladire din Timisoara adaposteste "Muzeul Banatului". Cele doua felinare, postate nu intamplator la intrare, atesta faptul ca urbea de pe Bega a fost primul oras al Europei continentale care in 1884 a avut iluminat public electric.
Muzeul Regional al Banatului
In cartea sa "Timisoara – Monografie Istorica" (vol. I), dr. Nicolae Iliesiu arata ca Muzeul Regional al Banatului "s-a nascut din contopirea, in anul 1885, a celor doua societati: Asociatia Istorica si Arheologica din Banat si Muzeul din Banat, scopul societatii fiind acela de a colectiona toate obiectele, urmele antice, documentele, medaliile care se refera la istoria si trecutul Banatului". Intre intemeietorii muzeului se regasesc o seama de intelectuali banateni de toate nationalitatile, lucru care vine sa demonstreze inca o data spiritul intercultural al acestor meleaguri vestice. Amintim aici pe avocatul George Ardelean, Barbu Marcu, Ion Bistrianu, dr. Coada Alexandru si multi, multi altii, prin efortul carora a luat fiinta Societatea de stiinte Naturale din Banat. Pana in anul 1876, colectiile muzeului au fost pastrate intr-o incapere din palatul Episcopiei catolice, iar de la aceasta data pana la 1886, in doua camere ale Casei Wellauer, in apropierea Prefecturii. In 1880, Prefectura cumpara respectiva casa si o doneaza muzeului. sase ani mai tarziu, aceeasi institutie zideste pe locul vechiului edificiu un nou palat pentru muzeu, dupa planurile arhitectului Ioan Klein. Edificul a costat 31.000 de florini, iar la 29 august 1891 este inaugurat Muzeul Regional al Banatului.
Pericol de prabusire
Secolele care s-au succedat au deteriorat serios structura de rezistenta a superbului edificiu. Cauzele sunt complexe, iar potrivit specialistilor, lucrari serioase la structura de rezistenta nu s-au mai facut din 1856! Problemele cu care se confrunta stravechiul castel nu sunt de ieri, de azi, ci inca din perioada modernizarii capitalei Banatului. Deteriorarea structurii de rezistenta are radacini foarte vechi (secolele XVIII-XIX), din perioada in care s-a realizat indiguirea raurilor Bega si Timis. Lucrarile au avut ca efect scaderea panzei freatice, iar in contact cu aerul pilonii de stejar pe care a fost ridicat fostul Castel al Huniazilor au inceput sa putrezeasca. In 1849, edificiul a fost distrus complet si a fost necesara refacerea lui din temelii. Jumatate de secol mai tarziu, in 1900, s-au constatat primele tasari ale edificiului. Ca urmare, au fost efectuate cateva lucrari in anumite portiuni ale cladirii istorice, iar 50 de ani mai tarziu s-a injectat beton. Dupa amenajarea, in anii ’70, a Pasajului din Piata Operei, panza freatica a scazut dramatic, ceea ce a generat din nou tasarea impunatorului edificiu. Un semnal de alarma a fost tras in urma cu aproximativ 10 ani, cand o echipa de specialisti in domeniul rezistentei a realizat o expertiza tehnica. Concluziile au fost din cele mai sumbre: muzeul trebuie inchis, iar structura de rezistenta refacuta, altfel cladirea risca sa se prabuseasca.
Decalaj de 350 de ani
Eforturile autoritatilor timisene au dat roade abia in ceasul al… doisprezecelea. Reprezentantii Ministerului Culturii au inteles in sfarsit pericolul iminent care planeaza asupra Muzeului Banatului si riscul ca cea mai veche cladire din Timisoara sa ramana doar o amintire. La inceputul anului in curs a fost alocata suma de circa 25 miliarde de lei pentru reconsolidarea structurii de rezistenta a edificiului, o parte din bani fiind acordata Timisoarei de minister, iar alta de Consiliul Judetean Timis. Directorul Muzeului Banatului, Dan Leopold Ciobotaru, spune ca acest demers este doar un prim pas pentru salvarea cladirii. "Dupa finalizarea reconsolidarii, urmeaza restaurarea edificiului si redimensionarea expozitiilor, ceea ce ar putea insemna un alt efort financiar de
3-4 milioane de euro", explica Ciobotaru. Mai intai de toate, trebuie realizat un studiu de fezabilitate, dupa care o parte importanta din banii necesari ar putea fi obtinuta prin programe europene. "Intre cladirea muzeului si oras este un decalaj de 350 de ani", mai spune Ciobotaru, sens in care la ora actuala exista o serie de consultari si dezbateri referitoare la viitorul edificiului, arhitectii si comisia de monumente istorice avand opinii pro si contra privind eventuale modificari care ar putea surveni la unele din partile exterioare ale celei mai vechi cladiri din urbe.
