Va mai amintiti de patimile copilariei? Cutii de bere, pachete de tigari, masinute de metal, ambalaje de chewing-gum, postere, gadget-uri Pif sau Rahan. Si, pentru „pustimea rafinata”, timbre. „Da-mi si mie un "Belize", la schimb cu "Gagarin". Sau o colita "Guatemala" ca sa-mi completez seria”. Vremurile s-au schimbat. Oficiile postale din intreaga tara nu mai vand timbre. De 21 de ani nu a mai aparut un catalog filatelic in Romania. Pustii de azi au ales „monstrii Pokemoni” sau lumea virtuala. Urmeaza agonia unei pasiuni.
Filatelia a fost preluata de cateva magazine „specializate” ale Romfilatelia. Filatelia nu mai poate fi considerata o afacere.
Colectionarea timbrelor a ramas o pasiune „demodata”, uitata cu desavarsire in rafturile bibliotecilor. Adevaratii filatelisti romani ai anului 2005 sunt tristi deoarece „obsesia” lor pentru timbre nu mai este impartasita de noile generatii. „Astazi tinerii nu mai sunt interesati de timbre. Cauta internet cat mai ieftin si atat. Cine mai plateste intre 100 si 150 de mii de lei pentru o editie de timbre?”, se intreaba cu of Silviu N. Dragomir, colectionar de renume al Bucurestilor.
Imi arata din „arsenalul” adus cu sine doua volume imense din „Catalogul marcilor postale romanesti”. De peste sase decenii colecteaza timbre si spera sa gaseasca un sponsor pentru monumentala lucrare. „Un asemenea volum ajunge pe piata cam la 2,5 milioane de lei. Tirajul optim ar fi de aproximativ 2000 exemplare. De 21 de ani nu a mai aparut un catalog filatelic in Romania”, spune colectionarul, care insa mai are rabdare. Critica timbrele comune (pentru scrisori) care nu ne reprezinta ca tara. „Timbrele comune sunt aiurea, nu au nici un haz. Pentru a supravietui filatelia, timbrul trebuie sa circule pe plic. Dar cum noi avem timbre urate, fara nici o eficacitate, imaginea tarii este total deformata in strainatate”, mai povesteste Silviu N. Dragomir si vede ca singura solutie privatizarea Postei Romane.
Au mai ramas patru magazine cu timbre
In Parcul Herastrau, zeci de pusti alearga pe role. Andrei are 11 ani. „Stau la televizor, imi plac desenele si ma joc pe calculator. Altceva ce sa fac? Uneori ies in parc cu rolele, insa nu stiu prea bine sa merg cu ele, dar o sa invat cat de curand”, ma asigura Andrei. Il intreb daca are acasa timbre, daca ii place sa colectioneze ceva anume. „Am timbre. Dar nu sunt ale mele, ci ale fratelui mai mare. Nu stiu cate sunt, le-am vazut doar asa…” si pleaca grabit, fara sa mai apuc sa-i multumesc.
De unde atata dezinteres pentru ceea ce in urma cu cativa ani era o adevarata isterie? Vechii colectionari au un raspuns. Ei vad vinovatul in societatea Romfilatelia, firma desprinsa din mamutul Posta Romana, insa ramasa sub directa administrare a acesteia. Ce presupune acest lucru? Peste noapte, adica din 22 ianuarie 2004, data la care ia fiinta Romfilatelia, oficiile postale din tara nu mai comercializeaza timbre filatelice, pentru colectie. Aceasta activitate revine firmei nou-infiintate, Romfilatelia, institutie care stabileste, emite, distribuie si comercializeaza timbrele. Romfilatelia are in acest moment doar patru magazine in Bucuresti si alte patru in tara.
Tirajul a scazut de la 200 de milioane la 18 mii
Am discutat cu unul dintre angajatii firmei intermediare. „Va pot spune doar ca vanzarile sunt foarte bune. Nu pot face o comparatie intre vanzarile dintr-o zi din 1990 si cele de astazi. Atunci tirajele erau de 200 milioane de timbre, iar astazi au ajuns la 18.000”, ne declara o angajata a Romfilatelia ce lucreaza de 30 de ani pentru Posta. Nu recunoaste criza in care se afla filatelia, desi cifrele tirajelor vorbesc de la sine. Isi lauda conducerea, ma invita sa admir magazinul nou-nout si modern mobilat. Ma intreb cum poate un cetatean colectionar din Constanta sa-si procure o serie de timbre daca nu are nici un magazin in judet care sa-i ofere asa ceva. Primesc raspunsul de la aceeasi angajata care imi sugereaza sa ma abonez la Romfilatelia si sa fac o comanda prin Posta. Destul de complicat. Ma intorc la cei care asista neputinciosi la agonia filateliei, la cei nemultumiti de activiatea si organizarea Postei Romane.
Un colectionar important ne cere sa nu-i publicam numele. De frica hotilor. Aduna timbre de 60 de ani si se ocupa de filatelia cronologica. A venit la intalnire cu mai multe clasoare, fiecare dintre ele reprezentand o tara. Se mandreste cu colectia japoneza. „Din 3500 de timbre emise de Japonia in intreaga ei istorie filatelica, imi lipsesc vreo 200. O colectie completa valoreaza in jur de 3500 euro”, ne marturiseste domnul X.
Sase timbre, 500 de euro
Remarcabila colectia Liechtensteinului, colectia Elvetiei, din care se remarca „seria elvetiana pentru pace”, sase timbre – 500 euro.
Tot Tara Cantoanelor aduce o noutate: primul timbru din lume din reziduuri textile, emis in 2000. „Atunci valora 5 franci, peste zece ani costa de zece ori mai mult”, imi sopteste domnul X. Ce da valoare unui timbru? Mai multi factori, dintre care enumeram raritatea, disparitia din tiraje a unor elemente, vechimea, popularitatea, greselile de tiparire. „In acest sens va pot povesti o intamplare cu seria Vanatoarea, emisa in 1956 de Rompres Filatelia. In 1957, depozitele emitentului au ars, disparand o singura piesa – Capra Neagra. De atunci, seriile complete au inceput sa creasca valoric pe piata”, spune colectionarul.
Din seria „Razboiul sfant impotriva bolsevismului”
Profesorul Corneliu Beda, muzeograf si filatelist inrait, este specializat in filatelia tematica, cele mai dragi serii fiindu-i Eminescu, Stefan cel Mare, Cuza, Caragiale si Ocupatii militare – toate complete. „De la 1865 avem prima reprezentare a drapelului national pe timbre, iar Stefan cel Mare apare pe un timbru pentru prima data in 1927”, declara, cu dovada la vedere, profesorul Beda. Mi se perinda prin fata ochilor o colectie impresionanta de timbre si carti postale din seriile de Ocupatii militare din perioada razboiului, timbre emise in perioada regelui Mihai sub deviza „Razboiul sfant impotriva bolsevismului”, interzise ulterior. Mai este in ziua de azi filatelia o afacere? „Pentru 10% din colectionari este. In rest, ramane doar pasiunea. In Bucuresti s-au organizat cateva licitatii, insa nu au dat rezultatele scontate. Ultima a fost acum 10 ani, iar Posta Romana nu este deloc interesata de acest lucru”, completeaza profesorul Beda. Pasiunea pentru patratelele dantelate sau nu pare sa se fi stins pentru romani.
Povestea unei descoperiri de senzatie – „Cap de Bour”
Primul timbru postal din lume apare in 1840 in Anglia, „inventatorul” acestuia fiind Rowland Hill. In Romania, prima emisiune „Cap de Bour” apare in 1858, la Iasi, si continea patru timbre.
In octombrie 2001, cercetatorii din cadrul Arhivelor Statului, filiala Iasi, faceau pregatiri in depozit pentru o microfilmare. La un moment dat, unul dintre angajatii institutiei realizeaza ca are in mana o adevarata comoara. „Cunosteam istoria acestei colectii, astfel incat mi-am dat seama ca am descoperit doua timbre din seria Cap de Bour. Le-am aratat colegilor, apoi am mers la directorul institutiei, domnisoara Maricica Ifrim, care m-a expediat imediat motivand ca nu are timp”, ne-a declarat Arcadie Bodale, inspector principal al Arhivelor Statului Ð Iasi. Timbrele erau lipite pe o scrisoare, o plangere trimisa de un cetatean din Bacau catre Ministerul Finantelor din Moldova. Marcile postale erau datate 25 ianuarie 1859, la o zi dupa Unirea Principatelor. Directoarea institutiei „si-a facut timp” abia dupa doua saptamani, cand a binevoit sa se intereseze ce se intampla cu cele doua timbre descoperite in „ograda” sa. „Nu am primit nimic, nici macar multumiri. Respect patrimoniul national si ma bucur ca am putut contribui la imbogatirea sa”, a mai spus inspectorul Bodale. Pretul de pornire a licitatiei pentru un astfel de timbru este de 50.000 euro si poate ajunge pana la o valoare de zece ori mai mare.
