Adresa este bulevardul Aviatorilor nr. 8, la intersectia cu Piata Victoriei. Se afla la o aruncatura de bat de sediul Guvernului, in imediata vecinatate a unor importante repere turistice ale capitalei: Muzeul Antipa, Muzeul Taranului Roman, Muzeul de Geologie, Institutul de Istorie ‘Nicolae Iorga’, si contrasteaza gratios cu masivitatea gri a blocurilor comuniste ce formeaza flancul sudic al pietei si cu turnul din sticla si otel ce striveste silueta neoromaneasca a Muzeului Antipa.
Imobilul este inscris pe lista monumentelor istorice si, avind in vedere importanta culturala a zonei, ne-am astepta ca protejarea si conservarea lui sa fie o prioritate pentru autoritati. Pe hirtie, casa este protejata, in realitate, se face totul pentru a fi demolata. Nationalizare-revendicare-retrocedare-vinzare-demolare, lantul slabiciunilor care duce la distrugerea patrimoniului istoric al capitalei este deja binecunoscut.
Se numeste Casa Oromolu pentru ca primul proprietar a fost Mihai Oromolu (1875- 1945), personalitate de vaza a perioadei interbelice. Oromolu a contribuit, alaturi de alti oameni politici ai vremii, la infaptuirea Romaniei Mari, iar pe parcursul unei indelungate activitati publice, a fost prefect de Dolj, ministru in guvernul Take Ionescu (1921), guvernator al Bancii Nationale (1921-1926).
Casa a fost construita intre anii 1926-1927 pe terenul cumparat de la Constantin Pastia (1883-1926), doctor la Spitalul Colentina si autor al unor importante studii despre bolile infectioase. Planurile casei apartin lui Petre Antonescu (1873-1965), unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai scolii de arhitectura romaneasca din prima jumatate a secolului XX. Printre cele mai cunoscute cladiri ale lui Petre Antonescu se numara Arcul de Triumf, Palatul Kretzulescu, Banca Marmorosch Blank, Primaria Capitalei, Institutul de Istorie ‘Nicolae Iorga’, Facultatea de Drept. De la stilul neoromanesc al Primariei Capitalei, la stilul de renastere franceza al Palatului Kretzulescu, la stilul neobaroc al Casei Oromolu, parcursul operei lui Petre Antonescu este cel al arhitecturii bucurestene de la inceputul secolului XX, in permanenta cautare de noi modele, dar puternic influentata de arhitectura franceza.
Casa Oromolu este o fantezie arhitecturala, amintire a unei elite care a disparut, dar al carui gust rafinat si sofisticare continua – oare pentru cit timp inca? – sa defineasca estetica locului. Imobilul incinta ochiul prin armonia liniilor drepte ale corpului principal de cladire si curbura eleganta a turnului dinspre sosea. Cladirea se termina printr-o balustrada strajuita de urne din stuc, festonate de ghirlande decorative si de amorasi, parca desprinsi din tablourile lui Boucher. La primul etaj, ferestrele inalte sunt incadrate de arcuri decorate cu motive vegetale, in timp ce registrul superior este definit de ancadramente sobre in stil neoclasic. Deasupra intrarii se inalta o marchiza impunatoare din fier forjat, in stil belle époque. Din pacate, multe elemente de arhitectura nu au supravietuit incendiului suspect din februarie 2009 si distrugerii interioarelor de catre scuateri.
Ce este de facut? Legea monumentelor istorice si Conventia pentru Protectia Patrimoniului Arhitectural al Europei (Granada, 1985), semnata si de Romania, prevede la articolul 4 (d). ‘posibilitatea de a expropria un bun protejat’. Casa Oromolu nu va supravietui in miinile actualului proprietar, dar ar avea o sansa daca Ministerul Culturii ar cere exproprierea. Bucurestiul are nevoie de spatii culturale unde istoria sa devina parte a vietii orasului: muzeu, sala de expozitie, spatiu public. Casa Oromolu ar putea deveni un astfel de spatiu.
sursa:
