Sa va vand un pont – cel mai ieftin restaurant de la Universitate e Casa Armatei; am zis restaurant, nu autoservire, cantina si asa mai departe. Am ajuns la Casa Armatei intamplator, intr-o seara cand era prea vant sa mergem pe Motoare si am vazut terasa cu umbrele verzi si scaune de plastic pe platoul de beton din fata impozantei constructii si am zis de ce nu, hai la distractia neocomunista. La prima vedere, locul e lipsit de personalitate si atmosfera, aratand la fel de teapan ca toate acele institutii comuniste cvasisindicale care au dezvoltat, ca apendice, o terasa si un restaurant. Dupa revolutie, ele au schimbat scaunele de metal cu cele ergonomice de plastic si asa au murit; din fericire, asta nu s-a intamplat cu Casa Armatei, ea si-a purtat cu demnitate lustrul apevist prin acesti 17 ani contorsionati si acum se infatiseaza aproape neatinsa. Unii ar putea stramba din nas si sa spuna ca arata ca orice restaurant comunist din provincie; nu-i ascultati. In realitate, la fel de standardizate sunt sutele de cafenele cu aer occidental care au aparut in ultimii doi ani, cele mai multe corecte si de o platitudine descurajanta. Cand am ajuns, inauntru se intampla un banchet de absolvire a liceului, la fel de atemporal, cu baieti la costume si fete in rochii de lame-uri si paiete – motiv pentru care servirea a fost ceva mai lenta, dar rezonabila. Marea surpriza au constituit-o preturile, incredibil de mici, ca de autoservire – in mijlocul Bucurestiului, intre cafenele, magazine de firma si pub-uri, nu e chiar uzual un restaurant in care berea porneste de la 2,5 lei, iar cea mai mai scumpa 4 lei (Heineken)! Ciorbele au si ele preturi incredibil de mici, de parca ar fi subventionate de Ministerul Apararii – de la 3,5 la 5,5. La felul principal puiul e cel mai ieftin – un snitel cu garnitura costa 7 lei. Gustul e decent, cu pesmet crocant deasupra – i se poate reprosa ca e cam uscat si nesarat. Puiul Royal cu cartofi natur bate spre 10 lei, insa isi face banii: portia e mare, iar gustul ciudat: carnea de pui e amestecata cu bacon si condimentata cu ghimbir (sau curry?), in orice caz ciudat de rafinat pentru un restaurant unde te-ai astepta sa dai peste cordon bleu, gratar si alte delicatese din panoplia nemuritoare a petrecerilor de nunta.
