Dramaturgul Dario Fo (1926-2016), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1997, a publicat „Fiica Papei“ – primul său roman – în 2014.
Om de teatru prin excelență, care a scris dramaturgie, a semnat regia și deseori a apărut pe scenă interpre-tând personajele create de el, Dario Fo obișnuia să privească lumea ca spectacol. Iar istoria, mai ales cea din perioada în care a trăit celebra familie Borgia, este foarte ofertantă în relatări și interpretări în notă personală, o notă care la Dario Fo este ironică și amuzantă, iar stilul scriiturii foarte vizual.
Societatea italiană din vremea Renașterii este descrisă cu un sarcasm care face lectura extrem de dinamică și plăcută, Dario Fo propunându-ne și o suită de portrete desenate de el după originalele timpului. În centrul relatării se află povestea familiei Borgia, care alcătuiește o adevărată saga, plină de înfruntări și crime sângeroase, săvârșite deopotrivă prin fier și prin otravă. Pe Lucrezia, însă, fiica lui Rodrigo Borgia, devenit Papă în 1492 sub numele Alessandro VI, Dario Fo o prezintă, în acord cu cercetările cele mai recente, drept o victimă a mașinațiu-nilor tatălui și ale fratelui său, celebrul Cesare Borgia, ea fiind în realitate o făptură sensibilă, protectoare a artelor, artiștilor și umaniștilor vremii, care a dovedit totodată un curaj bărbătesc în înfruntările armate dintre cetățile italiene. Aproape că te întrebi dacă intenția lui Dario Fo a fost „reabilitarea“ reală a Lucreziei sau nașterea unor noi întrebări față de acest personaj! Eu, personal, am fost tentată să mă gândesc la acest lucru. Ca să nu mai vorbim de tabloul politic al epocii pe care-l zugrăvește atât de viu încât parcă nu mai știi în ce timp trăiești. Ne aflăm în secolul 21 sau în secolul 15?! „Între timp, Papa Alessandro începuse, calm și detașat, să țeasă din fire colorate tapiseria menită să zugrăvească epopeea prăbușirii proiectului de transformare totală a Bisericii Romane. Având grijă să cadă în picioare și să iasă nevătămat. (…) Își amintea că în politică amânarea are mereu câștig de cauză: ea este, într-adevăr, rețeta pentru proiectele care nu se pot sau, mai degrabă, nu trebuie realizate.“
„Un colet cu sâni plinuți și fese trăsnet“
Și, în toată această încrengătură de interese cu aspecte grotești, Lucrezia – ne spune cu ironie Dario Fo – „nu-i nimic altceva decât un colet cu sâni plinuți și fese trăsnet“.
„Desprinzând istoria Papei Alessandro VI Borgia și a rudelor sale din Renașterea italiană, obținem o saga tulburătoare, în care personajele se poartă fără pic de respect cu adversarii lor și adesea chiar între ele. Victima menită sacrificiului e, fără îndoială, de fiecare dată, încă din copi-lărie, Lucrezia, aruncată cu orice prilej și fără pic de milă, atât de tată, cât și de frate, în vâltoarea intereselor financiare și politice. Ce credea dulcea copilă despre asta nu-i păsa absolut nimănui. De altfel, e femeie – motiv suficient chiar și pentru un tată viitor Papă și pentru un frate pe cale de-a deveni cardinal. Ba, câteodată, Lucrezia nu-i nimic altceva decât un colet cu sâni plinuți și fese trăsnet. Ah, era să uit, până și ochii îi sunt plini de vrajă.“ (Dario Fo)
Romanul „Fiica Papei“ a fost cel mai bine vândut titlu din Italia în anul 2014. Îl găsiți la Editura Humanitas Fiction în colecția „Raftul Denisei“.
