Crin Antonescu, liberal, da in clocot la televiziune, unde il face fascist pe Basescu si il asemuieste cu Mussolini pentru ca Basescu a facut o gluma proasta despre cum are el dreptate tot timpul. Dan Voiculescu, conservator, nu oboseste sa ne explice ca presedintele suspendat este nici mai mult, nici mai putin decat un dictator. Tanarul Victor Ponta, social-democrat, nu se incurca – niciodata nu o face – in subtilitati si ii da inainte cu "Basescu egal Mussolini" si "Basescu egal Hitler". Domnii Gusa si Geoana, oameni mai grei, nu vorbesc direct de presupusele tendinte totalitare ale lui Basescu, ci de ingrijorarea Europei ca acesta ar putea fi cazul.
Ce Dumnezeu se intampla aici? A hotarat Basescu sa invadeze Abisinia si noi n-am aflat? Marsaluiesc cumva camasile negre pediste prin orasele patriei cu fasciile in mana si noi n-am vazut? A avut vreodata Basescu fie si o urma de declaratie antisemita sau impotriva vreunei alte minoritati si noi n-am auzit? A militat el pentru o economie corporatista? Evident, nu. Basescu este orice, are o multime de defecte, unele insuportabile, dar fascist si dictator nu este.
si atunci? Care sa fie explicatia acestor acuzatii? Una ar fi ca e campanie electorala si ca in campania electorala excesele retorice sunt absolut firesti. Agitand spectrul dictaturii, partidele din coalitie spera sa provoace o reactie emotionala anti-Basescu in randurile electoratului si, totodata, sa isi legitimeze actiunile indiferent cum. Chiar si cu minciuni evidente. La urma-urmei, l-am auzit pe acelasi Gusa afirmand fara sa tresara, in direct si la o ora de varf, enormitatea ca deciziile NATO se iau in Consiliul NATO-Rusia.
Dar pentru ca minciunile astea sunt prea umflate ca sa prinda la electorat, inseamna ca ele au o cu totul alta tinta, o audienta indepartata care ar putea sa nu faca atat de bine diferenta dintre esenta si aparenta.
Am putea identifica o multime de sofisme pe aceasta tema. De exemplu: este Basescu in conflict cu Parlamentul? Este. Au fost toti dictatorii in conflict cu Parlamentul? Au fost. Ergo, Basescu este dictator. Sau se inlocuieste "parlament" cu "partide politice". Sau: toti dictatorii au pretins ca lupta impotriva coruptiei si oligarhiei, Basescu pretinde ca lupta impotriva coruptiei si oligarhiei, deci Basescu este dictator. Ori poate: dictatorii sunt populari, Basescu este popular etc., sau, in sfarsit, dictatorii pretind reforma clasei politice, Basescu pretinde etc. etc. etc.
Dar asta inca nu e tot pentru ca aceasta logica stramba inca nu e suficienta pentru a convinge. Mai e nevoie de ceva, si anume de o tendinta generala, si aici este, credem, cheia misterului. De la aderarea la Uniunea Europeana, mai multe tari din Europa de Est au experimentat tulburari politice majore, unele ingrijoratoare. Instabilitatea politica cronica din Cehia, virajul populist al Slovaciei, aparitia accentelor extremiste in Ungaria si Bulgaria si bizareria regimului de la Varsovia produc o ingrijorare legitima privind derivele autoritare din fostele tari comuniste. Insusi seful socialistilor europeni, Poul Nyrup Rasmusssen, a adus in discutia cazului romanesc situatia din Polonia.
Ridicolele acuzatii de dictatura si fascism, unele dintre ele venite, sa nu uitam, din partea Romaniei Mari, nu sunt destinate urechilor romanilor, ci ale Bruxelles-ului in speranta legitimarii demersului. si atunci, cine este iresponsabil in politica externa romaneasca, domnilor din coalitie? Cine incearca sa exporte criza?
Vreti sa il atacati pe Basescu in campanie? Atacati-l ca a fost un presedinte prost, ca a facut abuzuri, ca acuza coruptia cand el insusi are probleme nedecontate, ca e betiv, orice, dar lasati in pace politica externa. Renuntati la aiureala asta cu fascismul, ca va faceti de ras!
