Desfid orice lider politic roman sa raspunda la aceasta intrebare simpla: care este locul Romaniei in Uniunea Europeana? Am intrat, in regula, dar ce facem mai departe? Sunt convins ca nimeni, nici primul ministru, nici presedintele, nici liderii principalelor partide nu stiu sa raspunda. Singura noastra strategie europeana de pana acum, dupa cum a demonstrat-o prestatia lamentabila a diplomatiei noastre in negocierile pentru noul Tratat European de la Lisabona, a fost sa mergem cu cei mari, in cazul de fata cu presedintia germana. N-am cerut nimic, n-am primit nimic, n-am suparat pe nimeni, probabil pe principiul ca daca nu joci, ce-i drept, nu castigi, dar cel putin esti sigur ca nu pierzi. Oare?
Pe de alta parte, daca nu stim ce vrem este logic ca nu stim ce sa cerem. Ne dorim bunaoara ca politica comerciala a Romaniei sa fie facuta la Bruxelles, asa cum am fost de acord la Lisabona? Poate ca ne convine, dar nu cred ca exista prea multi romani care sa stie de ce. Suntem de acord cu scoaterea sintagmei "economie de piata concurentiala" din Tratat, cum a cerut si a obtinut Franta? Aici am mari indoieli, pentru ca Franta a demonstrat de nenumarate ori ca este perfect de acord cu concurenta, dar numai atunci cand companiile franceze sunt mai puternice decat concurentul. Vrem cu adevarat ca Bruxelles-ul sa decida politica vamala a Romaniei? Daca da, atunci ar trebui sa tragem mai serios Guvernul la raspundere atunci cand, din lipsa de bani sau din interes protectionist, inventeaza taxe neeuropene, precum taxa de prima inmatriculare.
Isi doreste Romania o politica energetica europeana? Sper din toata inima ca da, dar ce-am facut in sensul asta? Ce a obtinut concret Romania in discutiile cu ceilalti membri UE pentru a-i convinge de necesitatea unei asemenea politici comune? Inca si mai serios, ne dorim cu adevarat o politica externa europeana, pentru ca eu nu sunt deloc sigur ca asa ceva este de dorit. Este posibil ca Irlanda sa nu impartaseasca, de exemplu, interesul Romaniei pentru regiunea Marii Negre si sa considere ca politica externa europeana ar trebui sa aiba alte prioritati. Daca punctul de vedere al Irlandei prevaleaza, atunci politica externa europeana nu ar servi intereselor Romaniei. Poate ca interesele mele de politica externa in Balcani sunt mai urgente decat ale Luxemburgului. Poate ca ma intereseaza o alianta mai puternica, de exemplu, cu Statele Unite, decat ar accepta, sa zicem, Belgia, pentru ca am alta viziune geostrategica. Poate ca nu cred ca o axa Paris-Berlin-Moscova nu este asa o idee buna, cum credea acum cativa ani primul ministru francez Dominique de Villepin.
Ca veni vorba de politica externa, oare stim ce vrem in materie de extindere? Daca e sa ghicesc, cred ca nu ne prea convine sa fim ultima frontiera a UE. Are cineva vreo idee cum va ajuta Romania la aderarea Moldovei la UE? Pe de alta parte, revista The Economist scria saptamana trecuta ca partidul premierului sarb, Voislav Kostunita, se gandeste serios ca, in cazul in care Occidentul recunoaste unilateral independenta Kosovo, sa taie relatiile cu UE si sa invite Rusia sa instaleze baze militare pe teritoriul Serbiei. Cat de mult ne-ar conveni asta, mai ales ca americanii au amenintat ca se retrag din Kosovo daca europenii nu-si indeplinesc obligatiile in Afganistan? Are cineva vreo idee daca Romania ar trebui sa fie de acord sau nu cu aderarea Turciei la UE?
Nu stiu la ce raspunsuri se va ajunge daca vom incepe sa discutam aceste chestiuni, dar stiu sigur ca o dezbatere asupra acestor probleme si a multor altora trebuie sa inceapa si in Romania. Alegerile europene sunt un prilej sa facem macar acest prim pas.
