Un măcelar român din Bavaria, susţinut de sindicatul la nivel de ramură, NGG, denunţă abuzuri la care au fost supuşi lucrători români după ce firma subcontractoare la care lucrau a dat faliment în iunie 2012, relatează AFP, preluat de Mediafax, într-o anchetă cu privire la funcţionarea filierei cărnii în Germania.
După ce o firmă subcontractoare a abatorului bavarez Waldkraiburg a dat faliment în iunie 2012, cei 170 de măcelari au fost puşi în faţa faptului împlinit. „Semnaţi contracte noi cu două firme noi sau uşa este acolo”, li s-a spus, potrivit agenţiei franceze de ştiri.
„Aveam 24 de ore să iau o decizie. Familia mea este aici, fără bani, copiii merg la şcoală aici, nu aveam altă opţiune decât să spun «da»”, povesteşte unul dintre măcelarii originari din Europa de Est, care a semnat.
Bărbatul, care a ales pseudonimul „Igor”, deoarece a primit ameninţări după ce cazul său a fost prezentat de către sindicatul NGG de la nivelul ramurii, a oferit un interviu telefonic pentru AFP. „Ni s-a promis că o să ni se plătească acelaşi salariu pentru aceeaşi muncă. Dar acest lucru nu s-a întâmplat”, denunţă el.
„Igor” a declarat că, după ce a trecut la cealaltă firmă, salariul i-a scăzut de la 1.600 la 1.200 de euro pe lună.
În prezent, potrivit estimărilor reprezentantului local al NGG la Rosenheim, Johannes Specht, măcelarii acestei firme sunt plătiţi, în medie, porivit legislaţiei germane, cu 7 euro pe oră, în timp ce românii sunt plătiţi cu sume între 5 şi 7 euro. Toţi sunt plătiţi pentru fiecare activitate în parte pe care o prestează.
Cazul de la Waldkraiburg, care funcţionează în parte cu muncitori români detaşaţi, ilustrează modul în care funcţionează filiera cărnii în Germania care, în absenţa unui salariu minim obligatoriu, profită puternic de pe urma circulaţiei muncitorilor europeni.
Se caută soluţii
Cele 28 de ţări UE s-au pus de acord luni, la Bruxelles, să lupte împotriva abuzurilor comise asupra lucrătorilor detaşaţi, dar fără să soluţioneze total problema „dumpingului social”, acuză sindicatele.
„În fiecare abator german există un sistem fondat pe frică şi metode mafiote. Angajaţii tac de frica represaliilor”, declară Specht pentru AFP.
Potrivit unor estimări, între 50 şi 80% din măcelarii abatoarelor germane sunt angajaţi prin firme subcontractoare care îi plătesc pentru fiecare activitate în parte pe care o prestează. O bună parte dintre ei sunt muncitori detaşaţi, veniţi din Europa de Est, angajaţi prin firme străine.
La Waldkraiburg, în iunie 2012, „după falimentul firmei Global, românilor li s-a propus să muncească pentru o firmă românească, Salamandra. Altora, pentru firma germană CCF GmbH”, declară Specht.
Clauze umilitoare
Cele două firme au aceeaşi administratoare Gabriela-Cristina Cirstean, instalată în România. Dintre cei 170 de măcelari, 110 au semnat cu una dintre cele două firme. Refractarii, la sfatul NGG, s-au adresat justiţiei şi până la urmă au fost despăgubiţi. Ei au primit „în total suma de 500.000 de euro să o împartă între ei”, spune Specht.
Potrivit lui Specht, românii se află pe ultima treaptă a măcelarilor din cadrul Waldkraiburg. Ei sunt prost cazaţi, înghesuiţi în locuinţe închiriate de patron.
La Bucureşti, Cirstean a declarat pentru AFP că „toţi angajaţii (săi) beneficiază de condiţii bune de cazare, care nu sunt suprapopulate, respectând toate condiţiile de locaţie”. În contractul de muncă în limba română din iunie 2012, la momentul falimentului, contract furnizat AFP de către NGG, figurează clauze cel puţin uimitoare, apreciază agenţia franceză.
Astfel, „dacă are loc un furt la locul de muncă (carne, ustensile, echipament etc.), iar pagubele provocate de furt ajung la suma de 500 de euro, amenda de plătit este de 5.000 de euro. Dacă vinovatul nu este prins, amenda se aplică colectiv”.
Sau „în cazul în care se produce un accident de muncă din cauza neatenţiei unui muncitor, acesta va suporta costul îngrijirilor” medicale. În fine, „dacă este penalizat de firma germană din cauza proastei calităţi a cărnii (tăiate neconform, corpuri străine în carne…), angajatorul îl penalizează ca atare pe angajat cu suma amendei primite”. Gabriela-Cristina Cirstean a declarat pentru AFP că această „anexă” făcea parte „dintr-o formă iniţială a contractului, dar nu mai (era) valabilă”. „Igor” declară într-o germană stricată că „atunci când un român se răneşte este trimis la medic, pe care-l plăteşte cash (în numerar), după care revine imediat la lucru. În principiu, nu are dreptul să fie bolnav”.
Cirstean a refuzat să răspundă unor întrebări AFP cu privire la concedii, limitându-se să repete „ceea ce este legal în România”.
Firma care are ultimul cuvânt la Waldkraiburg, societatea olandeză Vion, care are 5.300 de persoane angajate în Germania, dintre care 4.000 plătite pentru fiecare activitate în parte pe care o prestează prin intermediul unor firme subcontractante, a oferit asigurări, într-un e-mail trimis AFP, că „nu este la curent cu aceste pretinse abuzuri”.
