A strâns peste 120.000 de semnături cu ajutorul preoților și oamenilor din parohii și a devenit unul dintre candidații indepedenți pentru alegerile europarlamentare. Iulian Capsali, care se definește drept „candidatul familiei românești”, s-a remarcat prin faptul că militează împotriva avortului și a „ideologiei homosexuale”.
Stă într-un apartament cu trei camere, are nouă copii și spune că nu se simte încă bătrân pentru a renunța la ideea de a mai avea și alții. „Las totul la voia Domnului”, spune, într-un interviu pentru Rl, candidatul independent la europarlamentare, Iulian Capsali. Întrebat cum reușește să-i crească pe toți, Capsali a răspuns printr-un exemplu grăitor: „Eu am gemeni cărora le-am arătat drumul cu tramvaiul, erau în clasa I, iar apoi s-au dus singuri la școală, i-am lăsat să se descurce”, spune Capsali. S-a hotărât să intre în campania electorală în momentul în care un neoprotestant stabilit în SUA, Peter Costea, a anunțat că vrea să candideze pentru PE. Ceea ce l-a determinat a fost religia acestuia, neoprotestantismul. „Când am văzut că dumnealui candidează, am zis, totuși, o țară ortodoxă ar trebui să aibă și un reprezentant ortodox”, a spus Capsali.
Mai mult, Capsali susține că are relații cordiale cu catolicii, nu însă și cu greco-catolicii. „Greco-catolicii au o anumită agresivitate față de ortodoxie. Privesc ortodoxia cu foarte multă tensiune. Sunt tot felul de frustrări, de chestiuni care țin de istorie și e foarte greu să ai un dialog cu ei”, a mai declarat acesta.
Capsali mărturisește că și-a adunat semnăturile pentru candidatură cu ajutorul preoților și oamenilor din parohii și tot cu ajutorul lor vrea să adune și voturile. Lucru înterzis însă de Biserică. Potrivit unei hotărâri a Sfântului Sinod din anul 2008, „arhiereului, preotului, diaconului şi monahului îi este interzis să facă politică partinică, să fie membru al unui partid politic, să participe la campanii electorale”.
Capsali este un militant anti-avort și consideră că, la nivel global, a apărut „o ideologie homosexuală”. Acesta vede femeie drept acea persoană care „se jerfește zilnic” pentru creșterea copiilor. „Noi, bărbații suntem mai prezenți sociali, ele stau acolo, în spate, și au grijă de viitorul acestei țări. N-am nimic împotriva carierei femeilor. Însă nu trebuie abandonată familia pentru carieră”, conchide el.
R.l.: Cine v-a ajutat să strângeți semnăturile?
I.C.: Voluntari în țară, dar în general, parohiile.
R.l. : Ați avut discuții cu reprezentanții BOR? Vor să vă susțină oficial în campanie?
I.C.: Am avut discuții informale cu ierarhi, spunându-le că particip și să-mi dea binecuvântarea. Eu mă bazez în campanie pe oamenii din parohii care m-au sprijinit.
R.l. Și care a fost reacția lor?
I.C. Foarte bună. Cu mici excepții, în locurile tensionate politic. Au fost foarte mulți preoți care nu s-au implicat. Însă au fost oameni din parohii care s-au implicat. Au fost și cazuri de preoți care au spus, fără să mă numească, că ar fi cazul să sprijine un candidat care susține aceleași valori ca ale bisericii. Au fost cazuri de parohi care au fost mai direcți și mi-au spus numele. Eu, nefiind parte dintr-un partid politic, n-a fost cazul să se spună că sunt un reprezentat politic. Eu sunt reprezentantul a aproape 25 de ONG-uri și asociații, fundații creștine cu care lucrez de mai multă vreme.
R.l.: Dar acum faceți politică.
I.C.: Politica familiei.
R.l.: Tot politică este. Un parlamentar, fie el european sau nu, este un politician.
I.C.: Din păcate, la noi politicul a luat o conotație mai mult decât negativă. Asta a fost cauza pentru care au fost preoți care s-au retras cu frică, nu au acceptat să intre în campanie. Există însă și o zonă a parohiilor conformiste politic. Acolo au mers lucrurile foarte greu.
„O țară ortodoxă ar trebui să aibă un candidat ortodox”
R.l.: Cum v-a venit ideea să candidați?
I.C: Domnul Peter Costea (un alt candidat independent-n. red.)..Când am văzut că dumnealui candidează am zis, totuși, o țară ortodoxă ar trebui să aibă și un reprezentant ortodox, așa mi s-a părut normal. Am tras de unul, de altul să candideze și până la urmă am candidat eu.
R.l. Dar aveți multe cauze comune. Ce contează că Peter Costea nu e ortodox?
I.C.: Eu nu lupt cu dumnealui. Dar, totuși, suntem o țară ortodoxă.
„Greco-catolicii au o anumită agresivitate față de ortodoxie”
R.l.: Sunteți extrem de temperamental în rețelele de socializare. Am prins la un moment dat o discuție dintre un greco-catolic și dumneavoastră.
I.C.: Sunt susținut de foarte mulți catolici, poate ma puțin de greco-catolici. Din păcate, greco-catolicii au o anumită agresivitate față de ortodoxie. Privesc ortodoxia cu foarte multă tensiune. Sunt tot felul de frustrări, de chestiuni care țin de istorie și e foarte greu să ai un dialog cu ei. Asta e observația mea generală- greco-catolicii sunt extrem de agresivi în ceea ce privește Biserica Ortodoxă. Iar eu nu pot să las lucrurile chiar așa. Dacă îmi atacă sfinți ai Bisericii, dacă îmi atacă ortodoxia în sine, nu-mi face plăcere să stau și să ma uit condescendent la chestiunea asta. Uneori sunt mai virulent, acum o să fiu puțin mai temperat, pentru că nu mă mai reprezint doar pe mine.
R.l: Ce părere aveți despre construcția politică numită Parlamentul European?
I.C.: Este clar că se dorește un hiper stat. Tot ce ține de tradiție, chiar de familie este contestat, mai ales de ecologiști, socialiști, neomarxiști. Pînă și domnul Barroso a fost membru în tinerețe într-un partid maoist. Sunt oameni la vârful structurii care au aceste viziuni din tinerețe pe care probabil nu știu dacă le transmit în continuare, dar sigur ele subzistă.
R.l. Temele cu care ați devenit cunoscut sunt homosexualitatea, avortul, gazele de șist și Roșia Montană.
I.C.: Am fost cu toți copiii la marșul împotriva proiectului de la Roșia Montană. Sunt teme ce țin de destructurarea tradiției, a statului național. Din punct de vedere ecologic, proiectul este o catastrofă. E un proiect ca pentru o țară colonială.
R.l: Pe de altă parte, atacați constant ecologiștii..
I.C.: Nu neapărat. Îi atac pe cei care atacă familia. Atunci sigur că intervin. Sunt însă oameni care păstrează valorile familiei și sunt și ecologiști.
R.l.: Vorbiți despre „o ideologie homosexuală”.
I.C: S-a făcut din această destructurare a familiei o ideologie la nivel global. Sunt foarte mulți adepți ai acestei ideologii care nu sunt homosexuali.
R.l.: Sunt cei care vor ca homosexualilor să li se acorde niște drepturi.
I.C.: Ei vor să le acorde niște drepturi lovind în drepturile noastre. Ale familiilor creștine. Este celebrul raport Lunacek, care susține că un copil nu se naște cu o identitate clară. Că e ceva fluid așa. Că famlia, cultura, mediul impun sexualitatea unui copil, ceea ce e o aberație. Ei spun că băieții trebuie îmbrăcați în fustițe. Sunt deja grădinițe în Occident unde se evită această identitate de gen. Copiii sunt educați ca să fie orice. Asta e o temă pe care acești ideologi ai homosexualității o îmbrățișează. Iar pentru mine asta e o aberație.
R.l.: Avortul? Ați milita pentru interzicerea lui?
I.C.Aș prefera ca femeile să conștientizeze. Totuși vorbim de o viață care nu-i aparține femeii, vorbim de un alt om. În primă măsură sunt pentru campanii de conștientizare.
R.l.: Dacă un parlamentar ar iniția un proiect de lege pentru interzicerea avortului, cum ați vota?
I.C.: (evită răspunsul) ..Am fost în Polonia, o țară în care este interzis avortul, și am văzut cu mare bucurie femei tinere care aveau un copil în căruț, unul care se ținea de căruț și altul în marsupiu. Asta e o imagine care din păcate în Occident nu mai există.
R.l.: Date fiind condițiile economice grele, asta e o imagine idilică.
I.C.: Nu cred în lucrul aceasta. Am văzut oameni cu mulți copii care trăiesc ca mine în condiții dificile. Eu stau la bloc într-un apartament de trei camere și am nouă copii. Deci se poate. Cine își dorește lucrul acesta nu se poate să nu găseacă soluții. Dacă e dragoste și pace în acea familie, lucrurile vin de la sine. Noi în comunitățile parohiale ne ajutăm foarte mult unii pe alții cu îmbrăcăminte, cu căruț. I s-a stricat unuia mașina de spălat, punem toți bani și-i cumpărăm alta. Am gemeni cărora le-am arătat drumul cu tramvaiul, erau în clasa I, iar apoi s-au dus singuri la școală, i-am lăsat să se descurce.
R.l: Dar cum se organizează în doar 3 camere?
I.C.: Toți copiii mei au făcut muzică. Imaginați-vă cum unul cântă la vioară într-o cameră, iar altul la alt instrument în altă cameră. Se poate. Și mai e un avantaj, nu am televizor. Am televizor pe perete, dar nu am cablu de 12 ani. Și e multă liniște.
R.l.: Sunteți împotriva televizorului?
I.C.: Este un factor de stres. Dacă ninge afară, este cod. Dar de ce cod? E normal să ningă iarna.
R.l.: Aveți nouă copii. Și nu vă opriți.
I.C.: Asta e o întrebare grea (râde). Nu știu ce să zic..Dacă Dumnezeu o să vrea, poate ne mai dă unul. Eu nu mă simt așa de bătrân să renunț la ideea de a mai avea copii. Las totul la voia Domnului. Nu-mi fac planuri.
R.l.: V-ați gândit la un proiect legislativ pe care să-l promovați în PE?
I.C.: Aș susține mamele. Să fie considerată muncă faptul că ele își cresc copiii. Pentru că ele dau societății acești copii. Or asta e o muncă neplătită. Sunt foarte multe mame care fac această jertfă și ar trebui sprijinită.
R.l.: Ce părere aveți despre curentul feminist?
I.C.: Mi se pare foarte bizar ca o femeie să fie bărbat.
R.L.: Feministele nu susțin asta.
I.C.: În loc să fii cum a zis Dumnezeu, tu vrei să fii altceva. E ca și când o vulpe vrea să fie elefant. Eu am un respect necondiționat pentru femei pentru că văd această jertfă a lor zilnică pentru a crește copii. Pentru că noi, bărbații, suntem mai activi, mai prezenți sociali, ele stau acolo, în spate, și au grijă de viitorul acestei țări. N-am nimic împotriva carierei femeilor. Însă nu trebuie abandonată familia pentru carieră.
R.l.: Ce părere aveți despre legionarism?
I.C.: De ce vreți să discutăm toate temele astea?
R.l.: Încerc să vă fac profilul de candidat.
I.C.: Legionarismul este o temă care incită în general. Nu se discută calm pe problema asta. Nici măcar în zonele academice nu se discută cu o anumită detașare. Este o mișcare care a fost, iar acum e foarte greu repetabilă. Nu intră în preocupările mele.
