Le-ar sta poate mult mai bine unor politicieni daca ar renunta la discursurile pompoase, pline de angajamente si "spirit patriotic" atunci cand se intalnesc cu alegatorii in aceasta campanie electorala dinaintea alegerilor din 30 noiembrie. Cetateanul ar intelege astfel cat de patrunsi de raspundere sunt candidatii care vor sa castige voturile in colegiile uninominale unde au ales sa participe pentru a deveni senatori sau deputati in Parlamentul Romaniei. Din pacate, primele zile ale campaniei au aratat deja ca se sta la coada "la noua raspundere politica", incat ai senzatia ca tot ce s-a facut pana astazi de catre putere sau opozitie poarta amprenta unei preocupari dominate de un interes national profund si solid. Reusitele, atatea cate au fost ele, contin, mai degraba, nota firescului, a lucrurilor normale, venite de la sine, nicidecum pecetea unui angajament sincer, serios si de durata, exprimat de oameni politici responsabili, care vor intr-adevar binele in aceasta tara.
Cine spune ca actorii-cheie ai clasei politice nu au putut sa doarma noaptea de grija poporului, evidentiind astfel existenta unui spirit de sacrificiu iesit din comun, inseamna ca nu urmareste altceva decat sa ascunda stadiul realitatii asa cum se prezinta la sfarsitul anului 2008. Ramai nauc cand vezi candidatii, multi dintre ei cu doua-trei mandate la activ, care se bat din nou cu pumnul in piept atunci cand vorbesc despre "ce am facut noi" sau "ce vom face daca vom ajunge la putere". Analizati recentele discursuri avute de liderii de partid cu ocazia lansarii candidatilor proprii si veti constata cum inteleg politicienii-model sa ne reprezinte interesele in Parlament si ce atuuri de incredere ofera masei de alegatori cei care-si disputa locurile din Parlament.
Ce se intampla prin unele colegii este mai grav decat aparitia de pe scena politica a unor personaje confuze, devenite peste noapte portdrapel in actiunea de strangere de voturi, care nu au nimic comun cu viata politica indiferent cat de tare vor fi sustinute si indrumate de sefii de partid. Exista oameni care indraznesc sa vorbeasca de lupta impotriva coruptiei de pe pozitia de clienti ai DNA, ocolind intentionat adevarul ca au in acest moment dosare penale pentru incalcarea legii in perioada cand au fost la guvernare. De cand a inceput intrecerea electorala, politicienii in cauza dau lectii de competenta si moralitate, considerand ca magistratii lui Daniel Morar sunt intr-o eroare totala atat timp cat continua sa-i acuze de comiterea unor fapte de coruptie savarsite in timpul regimului pesedist.
Bietii alegatori de la Mizil, Focsani, Dabuleni sau din alte locuri sunt nevoiti sa inghita balivernele unor indivizi cu o moralitate subreda, care vor din nou sa devina parlamentari, eventual sa obtina victoria totala: intrarea in viitorul guvern. Este posibil. Culmea ipocriziei este prezenta si in atitudinea candidatilor despre al caror trecut politic s-a pronuntat CNSAS in baza unor probe existente in dosarele de colaborare cu fosta Securitate. si ei vor sa redevina senatori sau deputati pentru a consolida – atentie! – statul democratic. Pana cand Justitia va da verdictul daca X sau Y a facut politie politica, slujitorii regimului ceausist urca fuduli la tribuna, anuntand ca vor actiona cu spirit de raspundere, asa cum au facut-o si pe vremea comunistilor, pentru apararea drepturilor cetatenilor laolalta cu toti oligarhii. Lor li se alatura si partea clasei politice cuprinsa de o iresponsabilitate grosolana atunci cand voteaza o lege capabila sa provoace tensiuni in societate.
Miscarile sindicale anuntate in luna noiembrie sunt, in primul rand, efectul nepasarii din Camera Deputatilor, unde toate grupurile parlamentare au votat pripit legea de majorare a lefurilor profesorilor, in conditiile in care finantistii reclama acum faptul ca un efort bugetar major ar fi catastrofal pentru economia nationala, mai ales pe fondul greutatilor generate de criza globala. Motivatia ca a existat un vot emotional nu intereseaza pe nimeni. S-a trecut peste continutul unui act normativ care, o data ce a fost aprobat, a pus Guvernul in stare de razboi cu mai multe federatii sindicale. Nu liderii profesorilor sunt vinovati de intreruperea programului la scoli, ci acei politicieni grabiti si neatenti, din ambele tabere, care isi apara cu ardoare interesul personal in aceasta campanie electorala aprinsa, incercand astfel sa arate prin gratii retorice ieftine cat de devotati au fost cauzei nationale vreme de patru ani in Senat si Camera Deputatilor.
Nimic mai inexact. Nimic mai fals. Adevarul il stie toata lumea, ca dovada ca prin unele colegii uninominale au aparut primele reactii de respingere la adresa unor candidati care si-au pierdut credibilitatea pe drumul carierei politice. Ma tem ca simularea unor angajamente luate in fata alegatorilor, incercand sa creeze iluzia ca viitorul politic va arata cu totul altfel in Parlament si in afara lui, nu-i mai poate ajuta pe politicienii cu doua fete sa castige voturi. Cea mai plauzibila explicatie ar fi aceasta: lipsa de incredere in "spiritul patriotic" al oamenilor politici duplicitari.
