Când „soldatul japonez” votează şi ne stabileşte soarta pentru mulţi ani

 Dacă 42% dintre români nu au intrat niciodată pe internet, cei mai mulţi nu citesc ziare şi se uită doar la emisiunile de divertisment de la televizor, atunci cum vreţi să avem cetăţeni informaţi şi activi, care să înţeleagă de ce un politician este bun şi altul rău, sau de ce o cauză merită apărată în stradă iar alta nu?

Poate mulţi se mai întreabă încă de ce sunt pasivi cei mai mulţi dintre români la abuzurile politicienilor- cum a fost, de pildă, încercarea majorităţii parlamentare a USL de a-şi crea superimunitate în faţa legii penale- votează, fără nici o explicaţie logică, la fiecare rând de alegeri, aceleaşi lepădături politice sau îmbrăţişează cauze cu care nu au nimic în comun. Poate nu este singura explicaţie, dar cu siguranţă un merit major în această chestiune îl are izolarea informaţională în care au ales să trăiească mulţi dintre oamenii din această ţară. Sigur vi s-a întâmplat să întâlniţi români, în special prin mediul rural, dar nu numai, care refuză pur şi simplu să intre în contact cu orice subiect  legat de politică, Uniunea Europeană, justiţie, în general, cu lucruri care privesc interesul general al societăţii. „Toţi politicienii sunt la fel”, „ei cu ale lor, noi cu sărăcia noastră”, „Cu ce mă ajută pe mine că suntem în UE?” sunt, aproape invariabil, răspunsurile pe care le primeşti la o discuţie pe o astfel de temă şi..atât. Oricât ai încerca să mergi mai departe nu vei primi nici un alt răspuns.

Ferm convinşi că nu pot schimba nimic din ce se întâmplă în această ţară, cu atât mai puţin în această lume, mulţi români şi-au restrâns aria de interes la propria gospodărie şi familie. Mulţi dintre voi ar putea spune că totuşi este normal ca oamenii simpli şi săraci să fie mai preocupaţi de pâinea pe care trebuie să o pună pe masă în fiecare zi decât de politică. Sper că nu la fel de normal vi se pare însă procentul de 42% al românilor care nu au utilizat niciodată internetul, potrivit datelor oficiale ale institutului de statistică al Comisiei Europene. Ar mai trebui observat că procentul este dublu faţă de media Uniunii Europene şi nu este chiar atât de strâns de sărăcia populaţiei pe cât ar vrea mulţi dintre noi să credem.

Date statistice precum acestea nu arată altceva decât faptul că schimbările care au loc în această lume trec neobservate de o bună parte din români. Schimbări din ce în ce mai radicale se vor lovi de acest zid de protecţie pe care oamenii l-au construit  în jurul lor, gândindu-se că astfel nu vor mai fi păcăliţi sau furaţi. „Nu mă interesează!” este, pentru mulţi, echivalentul lui „Nu mă afectează!” Oare aşa să fie?

În istoria lumii există un caz celebru care arată unde poate duce izolarea şi fuga din calea informaţiilor şi acesta este cazul soldatului japonez care a continuat să lupte încă 29 de ani după capitularea ţării sale în faţa Aliaţilor, în cel de-al doilea răboi mondial. Hiroo Onoda era ascuns în jungla de pe una din insulele filipineze şi primise misiunea de a distruge pista aeriană pe care trebuiau să aterizeze avioanele militare americane. Ordinul de la superiori era să nu se predea sau sinucide pentru nici un motiv din lume şi, orice ar fi, să continue lupta. Onoda şi-a respectat ordinul şi a rămas ascuns în pădure, atacând din când în când patrule de poliţie şi soldaţi filipinezi, mult timp după terminarea războiului. Camarazii şi autorităţile locale au vrut să-l oprească din acţiune aruncând din avion peste junglă, în mai multe rânduri, afişe pe care scria că războiul s-a sfârşit. Japonezul, care nu putea concepe înfrângerea armatei imperiale, a crezut însă că este vorba despre propaganda aliaţilor şi nu a dat crezare afişelor, continuând să lupte 29 de ani, timp în care a omorât cel puţin 30 de poliţişti şi soldaţi filipinezi. În cele din urmă atacurile lui Onoda s-au oprit doar după ce filipinezii şi japonezii l-au găsit şi adus în junglă pe comandandul său din timpul războiului care i-a ordonat soldatului  să depună armele.

Deşi mulţi văd în această întâmplare doar o dovadă de eroism, în realitate, povestea arată cât de absurbă poate deveni poziţia unui om care refuză să accepte informaţiile noi şi schimbările care au loc în jurul său.

Întocmai ca soldatul japonez care nu voia să creadă că în anii care au trecut de la paraşutarea lui în junglă se întâmplaseră multe lucruri importante pentru ţara sa, mulţi români au rămas şi rămâne orbi la evenimentele importante ce au loc în  ţara lor. Chiar dacă politicienii aflaţi la putere vor pregăti în 2014 o nouă serie de abuzuri, acestea nu vor stârni probabil nici un interes pentru mulţi români. Iar în ceea ce priveşte cele două rude de alegeri care vor avea loc în acest an, „soldatul japonez” va vota cu „responsabilitatea” cu care ne-a obişnuit, responsabilitate care a făcut ca la 23 de ani de la revoluţie şi şapte ani de la intrarea în UE să avem cel mai penal (şi penibil) parlament pe care l-am avut vreodată. În 2014, „soldatul japonez” din România va trebui să ia multe decizii importante şi va stabili chiar direcţia pe care o va apuca această ţară pentru următorii ani. Am putea spune că vieţile noastre chiar se află în mâinile „soldatului japonez”. Vă simţiţi în siguranţă?