Obişnuieşti să-ţi cumperi haine pe care nici nu apuci să le porţi, ai zeci de perechi de pantofi pe care i-ai încălţat doar o dată, arunci banii pe obiecte care se dovedesc a fi inutile, dar sunt „la ofertă”, şi nu o dată ai intrat într-un magazin ca să-ţi iei o bluză, ca să ieşi apoi cu braţele doldora de lucruri care vor rămâne uitate în dulap?
Sunt semnele unei „maladii” răspândite în întreaga lume, ce nu ţine cont de sex şi rasă…oniomania, adică dependenţa de cumpărături. Această tulburare compulsivă, considerată un „drog” al lumii moderne, a fost descrisă prima oară în 1915 de psihiatrul german Emil Kraepelin.
De unde vine dependenţa de cumpărături?
Psihologul Georgeta Ghinea ne spune că îşi are originile într-o frustrare afectivă.
„Aşa cum un alcoolic a decis să fugă de probleme refugiindu-se în băutură, aşa face şi un dependent de cumpărături. La început acesta îşi permite să cumpere mult şi fără rost. Psihicul lui îl împinge spre a-şi satisface pe moment un fel de plăcere, care nu este altceva decât o minciună. Îşi spun că dacă o să îşi cumpere, o să se simtă mai bine, numai că se simt bine câteva minute, o zi. De cele mai multe ori dependentul de cumpărături îşi depozitează hainele, aproape că „îşi îngroapă viaţa” în tot felul de obiecte inutile.
Este ca dependenţa de mâncare. Când mâncăm ne procurăm o oarecare plăcere. După aceea începem să ne judecăm şi mai aspru: că mâncarea ne îngraşă, ne face rău. E un cerc vicios. Şi la cumpărături e la fel”, precizează psihologul.
April Benson, psiholog din Manhattan şi autoarea volumului „I Shop Therefore I Am: Compulsive Buying and the Search for Self”, a văzut în şedinţele de consiliere cât de distructivă este oniomania.
„O pacientă de-a mea a fost concediată pentru că, la serviciu, stătea pe internet toată ziua şi făcea cumpărături. Alţi oameni ajung să-şi neglijeze copiii, multe dintre căsnicii se destramă”.
În câte categorii împărţim persoanele dependente de cumpărături?
Aproape 5,8% din locuitorii Statelor Unite ale Americii suferă de obsesia cumpărăturilor, dintre care 80% sunt femei. În Marea Britanie, una din şase femei este dependentă de cumpărături, dar bărbaţii achiziţionează, în general, lucruri mai scumpe.
„Există o categorie, aceea a persoanelor cu adevărat bogate, pentru care dependenţa de cumpărături s-ar putea să nu aibă nici un fel de consecinţă în timp. Pentru că au bani şi îşi pot permite să cumpere tot timpul lucruri de lux.
Apoi, mai sunt oamenii foarte săraci, care se umilesc când se deschid magazinele, se calcă în picioare să-şi cumpere ceva ieftin. Îşi închipuie că dacă îşi cumpără inutil lucruri îşi pot pansa o rană a sărăciei.
A treia categorie, care are într-adevăr de suferit, sunt oamenii cu venituri medii, care ajung să cumpere compulsiv pentru a-şi acoperi o lipsă afectivă şi care trebuie să înţeleagă că acest lucru e în detrimentul lor pentru că nu au suficienţi bani ca să cumpere, ei se împrumută, folosesc cardul de credit ca să facă asta. Ajung la un moment dat într-o fundătură şi îşi dau seama că ce au făcut până atunci a fost o păcăleală”, mai adaugă Georgeta Ghinea.
Printre consecinţele oniomaniei se numără acumularea de datorii, împrumuturi nerambursate, furt, relaţii distruse, probleme maritale şi, în unele cazuri, chiar suicid.
Ce să faci ca să nu mai cumperi compulsiv?
Fie că nu te poţi abţine de la achiziţionatul de chilipiruri, ori scoţi foarte mulţi bani din buzunar ca să cumperi lucruri „de firmă”, ar trebui să-ţi iei nişte măsuri de precauţie care să te împiedice să mai cumperi fără rost.
Dacă vezi ceva ce îţi face cu ochiul întreabă-te dacă, într-adevăr, ai nevoie de acel lucru. Nu te grăbi să cumperi un obiect doar pentru că este la reduceri şi încearcă să pleci la cumpărături cu mai puţini bani la tine pentru a evita cheltuielile excesive. Poate n-ar fi rău dacă ai lua cu tine la cumpărături un amic mai zgârcit.
Ca fapt divers, află că printre personalităţile dependente de cumpărături s-au numărat Maria Antoaneta, Jacqueline Kennedy Onassis şi Prinţesa Diana.
Pe tema dependenţei de cumpărături, autoarea Sophie Kinsella (pseudonimul lui Madeleine Wickham) a scris nu mai puţin de şase volume, cunoscute sub numele de „The Shopaholic Series”. În 2009, a apărut şi filmul „Mă dau în vânt după cumpărături” („Confessions of a Shopaholic”), ecranizarea primului roman al seriei.
