Eu am păstrat mereu o anumită neîncredere în Klaus Iohannis, dar nu m-am aşteptat să fie atât de slab şi să predea necondiţionat guvernarea unui plagiator din PSD, călcând în picioare criterii de integritate pe care chiar el le enunţase.
Ce putea face?
Varianta timidă: putea să îl respingă pe Mihai Tudose. Ar fi venit PSD cu o propunere mai proastă? Poate, dar nimic nu-l împiedica pe şeful statului să o trimită înapoi şi pe aceasta, până când Dragnea se învăţa minte şi se prezenta la Cotroceni cu un candidat fără dosar penal şi fără suspiciuni de plagiat. Sau se putea apela la CCR…
Varianta curajoasă: şeful statului iniţia negocieri cu toate partidele, identifica un premier de bună calitate şi coagula o majoritate în jurul acestuia. Vă rog mult, nu insultaţi o naţiune de 20 de milioane de cetăţeni, susţinând că preşedintele României nu putea identifica în mediul academic sau în mediul de afaceri un om bun care să scoată ţara din mlaştina pesedistă.
Desigur, mulţi vor găsi justificări pentru laşitatea domnului preşedinte, susţinând că în spate s-ar afla calcula politice geniale care vor duce la salvarea României de sub jugul lui Dragnea. Prostii! Domnul Iohannis a dat ţara pe mâna PSD pentru mulţi ani de acum înainte. De ce? Pentru că un calcul politic mărunt şi egoist îi arată că, dacă se va plasa în opoziţie cu Liviu Dragnea, ar putea câştiga alegerile prezidenţiale din 2019. Iertaţi-mi limbajul dur, dar domnul preşedinte îi consideră proşti pe români! El crede că aceştia vor uita că i-a vândut, că şi-a dat sufletul lui Scaraoţchi de Teleorman, nu pentru a face bine ţării, ci pentru a-şi salva fotoliul de la Cotroceni şi pentru a avea parte, încă cinci ani, de prelungitele vacanţe din străinătate.
În politică se fac compromisuri, este adevărat. Am mai scris despre preşedintele Nixon care, într-o primă etapă şi-a dezamăgit alegătorii republicani-conservatori atunci când a bătut palma cu China comunistă, dar, în final, s-a dovedit că astfel a dat o lovitură dură Uniunii Sovietice. Însă nu acest tip de compromis a fost făcut Klaus Iohannis. El a cedat tot – criterii de integritate, politici economice, probabil şi lupta anti-corupţie – către Liviu Dragnea.
Ce va urma în următoarele luni va fi probabil fără precedent, de la mineriada din iunie 1990. Tot timpul, românii îşi spun că nu se poate mai rău, dar iată că se poate. Când Victor Ponta a ajuns premier, nu se ştia de plagiatul său. În cazul Tudose nu numai că se ştie, dar omul a şi mărturisit că a plătit mii de euro pentru a copia. Educaţia a fost dată pe mâna unui sindicalist anti-reformist şi obraznic. Sănătatea a rămas în ghearele personajului vinovat de criza vaccinurilor şi implicit de moartea câtorva zeci de copii. Agricultura (buget de 27 de miliarde de lei) este dirijată de către individ bizar care pare că a picat din poveştile cu Păcală şi Tândală. Un profesoraş de filosofie care a condus un muzeu în care nu intra mai nimeni a ajuns să facă politicile economice ale României.
Haosul care va urma va fi înrăutăţit de o altă măsură pesedistă, adoptată tot cu complicitatea Cotroceniului: promulgarea legii salarizării. Deficitul bugetar oricum s-a înrăutăţit vizibil, iar guvernul Grindeanu se împrumuta tot mai scump şi mai mult. Ce va urma însă când legea salarizării va fi în vigoare, nimeni nu ştie prea clar, pentru că nu există nici un studiu de impact. Măcar pentru faptul că PSD n-a prezentat sursele de finanţare, preşedintele Iohannis trebuia să retrimită legea la Parlament sau să sesizeze Curtea Constituţională. Nu a făcut asta pentru că se teme să se atingă de uriaşa pătură de bugetari, hrăniţi din taxele plătite de sectorul privat, cu preţul abandonării investiţiilor în infrastructură.
Sunt convins că, mai repede decât se aşteaptă vechii politicieni, românii se vor revolta, dar nu pentru a-l ţine în braţe pe acest şef al statului, ci pentru a-i alunga pe Dragnea şi pe toţi complicii săi. Iar când spun „complici” mă gândesc şi la Klaus Iohannis.
Acest termen e elegant, pentru că la fel de bine aş putea să-i spun sluga lui Scaraoţchi de Teleorman. Cu ce s-au ales românii de pe urma faptului că Iohannis e la Cotroceni? Dacă în locul său era Ponta, tot pe aici am fi ajuns, sub opinca unei guvernări PSD.
Cred, deci, că domnul Iohannis şi-a dovedit limitele: e lipsit de curaj, dispus la orice compromis pentru a-şi salva propriul comfort, iar marile sale angajamente politice sunt lipsite de credibilitate. Electoratul de dreapta poate trimite, în 2019, la Cotroceni, un preşedinte care să-şi ia în serios misiunea de a scăpa România de toţi pesediştii corupţi.