"Ultimii veniti, primii plecati" ar putea fi logica primitiva dupa care criza economica isi numara victimele, pe piata cluburilor si restaurantelor. Or, printre ultimii veniti ai pietei se numara si cafenelele. Nu mai demult decat in 2006, cotidianele celebrau cu entuziasm "boomul" cafenelor, "adevarate oaze urbane ale tinerei clase de mijloc", cum titra chiar "Romania Libera" a acelor ani. O alta lege a timpurilor de saracire economica spune ca oamenii "isi restrang comportamantele de consum" al produselor de lux, in favoarea comportamentelor de supravietuire si obiectelor de stricta necesitate – in anii ‘90, de pilda, au disparut cofetariile (care au reaparut insa dupa 2000). Cafenelele, cu aerul lor hibrid, au fost etichetate imediat drept locuri de fite – nefiind restuarante, se mananca prost; nefiind baruri, se bea scump; nefiind club, nu se putea agata.
Nu au aparut insa date desprte asta, deci e prematur sa ne pronuntam despre viitorul oazelor urbane ale tinerei clase de mijloc. Cafeneaua "Caffé Gelato" este una din retetele de succes ale ultimilor ani, cu mai multe "sucursale" la mare (Mamaia, Eforie, Constanta) sau francize in provincie. Firma-mama nu a pornit oricum din Bucuresti, unitatea din Capitala aparand abia prin 2007. Combinatia de cafea si inghetata italiana a fost un succes, in pofida preturilor mari, de buzunar de concediu – in definitiv, faptul de a comercializa inghetata o scoate spre o zona mai "aplicata", mai utila, decat arta-pentru-arta a cafenelor tip.
Locatia de pe strada Franceza este decenta si atat, la nivel de design nu frapeaza prin nimic; culorile sunt tonuri de maro si bej, atat pe pereti, cat si la mese sau scaune – culorile calde, intime, sunt insa contracarate de gresia de fast-food de pe jos si de cele doua plasme trantite in incapere – dar, in definitiv, ce cafenea e aia fara plasme? Meniul, chiar daca e spart in vreo patru caiete, exista prin gelaterie – tot felul de combinatii de siropuri, fructe, inghetate cu nume exotice si preturi care te scot la 15-20 lei portia. Numele sunt sugestive: "Bahamas", "Tahiti", "Jamaica" –, dar si preparate mai italienesti gen inghetata cu mascarpone sau "Disaramo Amaretto". Mai e un meniu cu ceaiuri si in fine meniul mare care are jumatate din file capsate (probabil sectiunea de mancare, care a disparut).
Meniul de cafele nu impresioneaza nici prin diversitate nici prin exotismul combinatiilor (am retinut o cafea care se numea "orgasm", dar nu era detaliata compozitia). Cafelele tip (6 lei espresso, 8 lei latte machiato) sunt in alta parte a meniului decat cele de fite (care sunt la inceputul meniului). O gelaterie cu staif e necesara intr-un oras cu pretentii de Mic Paris. Sa speram ca viitorul ii va rasplati pentru faptul de a fi adus in Capitala un concept util.
