Scandalul izbucnit la finele lui 2013, în Şcoala 10 din Bucureşti, unde o învăţătoare e înregistrată în timp ce „negociază“ cadouri cu părinţii elevilor, demonstrează că între dezideratele autorităţilor şi realitatea din şcoli e o înfiorătoare prăpastie.
Cine dă şi cine ia şpagă în învăţământ? Cine e mai vinovat – profesorul care cere cadouri sau părintele care acceptă să dea, cu gândul de a cumpăra, în fapt, note bune pentru copilul său? Nu trebuie să uităm nociva “lecţie” pe care copiii o învaţă încă din primii ani de şcoală – totul se poate cumpăra. Azi, notele. Mâine, când vom fi mari, orice nu putem obţine cinstit. Scandalul iscat la finele anului trecut la Şcoala 10 din Bucureşti, când o învăţătoare a fost filmată, pe ascuns, când vorbea cu părinţii elevilor despre strângerea de bani, a reamintit opiniei publice de o veche – şi fără leac, încă – boală a sistemului educativ românesc.
Strategia anticorupţie a Ministerului Educaţiei
Aflăm că încă de anul trecut s-a făcut, de către Ministerul Educaţiei, o strategie anticorupţie. Ba e şi o comisie cu aceeaşi titulatură, coordonată de secretarul general adjunct al ministerului, Gabriel Ispas. Totul face parte dintr-un plan mai larg pe acest domeniu. A fost realizat şi un site – educatiepentruviitor.ro – unde, între altele, se găseşte o aplicaţie anticorupţie, în care eşti învăţat cum poţi sesiza un caz de acest fel.
Se adaugă o campanie care, din câte ni se spune, va fi continuată în acest an, a cărei denumire e cât se poate de elocventă – “învăţământul românesc nu este de vânzare”. Discutăm pe această temă cu oficialul din minister care gestionează comisia anticorupţie, dorind să ştim, în primul rând, ce riscă un dascăl care-şi mânjeşte reputaţia cu “miere”. Chestiunea poate fi împărţită în două, de sistemul educativ depinzând numai sancţiunea administrativă. Asta înseamnă că, în urma cercetărilor unei comisii disciplinare, la nivel de şcoală sau de inspectorat, cadrul didactic acuzat de corupţie poate primi o serie întreagă de sancţiuni, cea mai gravă fiind excluderea din învăţământ. Altă parte, care nu mai ţine de şcoală, intră în domeniul penal, unde se fac referiri la primirea de foloase necuvenite.
Ce s-a stabilit însă foarte clar, prin stategia anticorupţie alcătuită de Ministerul Educaţiei, este că învăţătorii sau profesorii nu au voie să gestioneze banii pe care părinţii i-au strâns pentru fondul şcolii sau fondul clasei, n-au voie să facă trafic de influenţă, să ia şpagă. Dar câţi profesori, în ultimii ani, au fost daţi afară din învăţământ pe motiv de corupţie? – vrem să ştim.
Cu atât mai mult cu cât şi-n prevederile mai vechi ale regulamentului şcolar se interzicea cadrelor didactice să facă pact cu mita. Nu ni se poate da o cifră exactă, dar “nu depăşeşte ordinul zecilor”, zice interlocutorul nostru. Sesizările primite la minister, pe teme de corupţie, sunt date apoi în seama Corpului de Control al ministrului Educaţiei. Aşa s-a întâmplat anul trecut, când pe filiera asta au curs 70% din sesizările legate de nereguli înregistrate la bacalaureat.
Sondaj despre corupţie
Cât de răspândită e corupţia în învăţământ? Cifre exacte nu există. Doar sondaje. Cum e cel realizat, tot anul trecut, în cadrul aceleiaşi campanii anticorupţie a Ministerului Educaţiei. Opiniile se lovesc, evident, cap în cap. Depinde de care parte a baricadei te afli. Părinţii acceptă, în proporţie de 40%, că există corupţie, ba chiar că au fost la un moment dat în situaţia de a oferi cadouri. Profesorii, în schimb, de data asta într-un procent de 70%, exclud corupţia. O parte din părinţi chiar admit, sub protecţia anonimatului, tipică sondajelor de opinie, că au dat “atenţii” din proprie iniţiativă. Toate aceste mizerii fac rău imaginii şcolii româneşti, adevăraţilor profesori – şi nu sunt puţini – care şi-au dedicat viaţa, din pasiune, nobilei meserii, fără să se întrebe cât de gras le e buzunarul.
Colecţionarii de note
Dar de ce ar vrea părinţii să cumpere note bune pentru copiii lor? Un răspuns care se califică printre cele corecte este legat de faptul că, până nu demult, examenul de la finele clasei a VIII-a prevedea astfel: jumătate din media obţinută de elev depinde de notele pe care acesta le-a luat în ciclul gimnazial. Aşa a fost asigurată “goana” multora după note maxime. Că doar aşa aveai şanse de a ajunge mai uşor la licee “de elită”. Din acest an, în schimb, numai 25% din media de la examenul de clasa a VIII-a va depinde de notele din gimnaziu.
“Noi, sindicatele, am cerut de mai mult timp schimbarea modului de organizare a examenelor. Văd că acum se iau primele măsuri bune”, zice liderul Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, Simion Hăncescu. Alt exemplu bun e legat de admiterea la facultate. Nu se mai ţine cont de media obţinută la bacalaureat. “Ce s-a întâmplat până acum a fost un mod de a-ţi fura singur căciula”, consideră liderul sindical. Care arată, în plus, că Ministerul Educaţiei ar trebui să meargă mai departe, la adevărata selecţie a valorilor.
Examenele să nu-i mai promoveze pe cei care au învăţat papagaliceşte, ci numai pe aceia cărora le place cartea. Asta înseamnă o schimbare a programei şcolare, latura practică urmând să predomine. “La noi este o lipsă a selecţiei valorilor. Aşa cum şi în alte ţări se întâmplă, şi la noi fiecare elev trebuie să ajungă acolo unde este capabil, în măsura calităţilor lui”, e concluzia lui Simion Hăncescu. Care adaugă faptul că se tot aşteaptă, de 24 de ani încoace, reforma învăţământului. Cea serioasă. Care să dea, cu adevărat, valoare unei diplome de absolvire.
