Bush, prins in foc incrucisat

„La fel ca Truman si Reagan, Bush este atacat si de stanga, si de dreapta (americana)”, sustine Kenneth R. Weinstein, conducatorul institutului conservator de analiza si cercetare politica Hudson Institute, citat recent de „Washington Post”. Data fiind lunga lista a provocarilor globale, administratia (Bush) a trebuit sa faca zeci si zeci de alegeri dificile; si intr-un numar coplesitor de cazuri a avut dreptate”, isi continua Weinstein argumentatia.
Alti analisti si politicieni conservatori americani sunt, insa, mai putin generosi in aprecierile la adresa politicii externe a presedintelui George W. Bush. Acesta s-a obisnuit deja cu atacurile opozitiei democrate, care condamna aproape la unison abordarile unilaterale si „diplomatia de cowboy”. Voci din ce in ce mai critice se aud insa si din tabara republicana, mai precis din aripa neoconservatoare, care acuza si ea esecul politicii externe americane, punandu-l insa pe seama unor motive contrare celor invocate de democrati. Conservatorii il acuza pe presedinte ca ar fi prea bland, dand dovada de „timiditate si confuzie in abordarea unor probleme de lunga durata ca Iranul si Coreea de Nord, ca si in situatii de urgenta, cum este criza dintre Israel si Hezbollah”.
Nerabdarea – atat a clasei politice, cat si a opiniei publice americane – este in crestere si ar putea atinge nivelul frustrarii, din cauza perceptiei ca, in timp ce SUA sunt antrenate, in Irak, dar si in Afganistan, in eforturi militare care se dovedesc mai ample si de mai lunga durata decat s-a estimat, Coreea de Nord testeaza nestingherita rachete, Iranul isi continua programul nuclear si sprijina Hezbollah, iar Putin isi consolideaza regimul autoritar. Conservatorii uita insa ca interventia in Irak (pe care au salutat-o) si doctrina raspandirii democratiei in lume au fost generate in randurile lor.
Kenneth Adelman, un apropiat al vicepresedintelui american Dick Cheney si fost oficial in administratia Reagan, sustine ca actuala administratie „face, in privinta Coreii de Nord si a Iranului, ceea ce ar face (John) Kerry (fostul candidat democrat la presedintia SUA)”. „Actuala administratie s-a mandrit ca va face istorie, nu va reactiona doar la evenimente. Acum insa avem o politica externa obisnuita. Este un triumf al kerry-ismului”, arata Adelman.
Fostul presedinte al Camerei Reprezentantilor, Newt Gingrich, care intentioneaza sa se inscrie in cursa prezidentiala, este si mai vehement. „Am acceptat fantezia diplomatica, tipica pentru mentalitatea avocatilor, ca a negocia si discuta in timp ce Coreea de Nord si Iranul isi produc bombe si rachete inseamna progres. Etapa urmatoare va fi sa o vedem pe Condi dansand cu Kim Jong Il?”, se intreaba influentul conservator.
Impreuna cu dezamagirea nucleului religios al alegatorilor republicani, care se asteptau la mai mult sprijin in campania lor pentru interzicerea printr-un amendament constitutional a casatoriei intre persoane de acelasi sex si pentru interzicerea avorturilor, nemultumirea neoconservatorilor fata de politica externa a actualei administratii va influenta dezbaterea prezidentiala din 2008 si chiar viitorul Partidului Republican.