Interviu cu William Kristol, redactor-sef al influentului saptamanal neoconservator „The Weekly Standard” si unul dintre strategii care au format agenda politica a administratiei Bush.
– Republicanii sunt foarte divizati cu privire la politicile administratiei Bush. Considerati ca vor pierde majoritatea in Congres dupa alegerile partiale din noiembrie?
– In Camera Reprezentantilor, da. In ce priveste Senatul, speram ca nu. Da, sunt divizati, pentru ca au avut doua mari initiative – siguranta sociala si imigratia in 2005 si in 2006 – si n-au reusit sa treaca aceste initiative prin Congres, desi aveau majoritatea. Iar oamenii, cand se uita la Partidul Republican care conduce Casa Alba si Congresul, intreaba desigur: „Ce-ati facut in acesti ani?”. Nu poti avea un presedinte si un Congres condus de acelasi partid care sa nu reuseasca sa se puna de acord asupra proiectelor de lege fara sa fie apoi sanctionati de electorat. In plus, razboiul este dificil si este foarte greu in politica americana sa fii un partid care controleaza ambele Camere si Casa Alba fara a pierde sprijinul electoratului. Nu esti apreciat pentru ce ai facut bun, esti acuzat pentru tot ce a mers prost. Asa ca eu cred ca republicanii vor avea o viata grea, mai ales in Camera Reprezentantilor. Insa acest lucru nu prezice ce se va intampla la prezidentialele din 2008. Daca ne uitam la istorie, poti pierde Camera sau/si Senatul si castiga apoi Casa Alba.
O situatie imprevizibila
– Democratii vin din urma cu un discurs ce pana acum era exclusiv republican: siguranta nationala. Credeti ca e o strategie de succes?
– Si ei au mari discutii si dezbinari in cadrul partidului. Sa vedem in ce masura vor convinge electoratul. Este o mare provocare pentru ei. Oricum, este o diferenta mare intre campania pentru Congres si cea pentru Casa Alba. Acum, oamenii vor sa transmita mesajul lor, sa protesteze impotriva lui George W. Bush. Cand alegi un presedinte este altfel, pentru ca presedintele este liderul tarii. Asa ca e mai usor sa castigi Camera decat Casa Alba.
– Si cum se prefigureaza campania pentru Casa Alba?
– 2008 va fi un moment foarte interesant, pentru ca vor fi primele alegeri prezidentiale din 1952 incoace cand nici presedintele, nici vicepresedintele in exercitiu nu vor candida din nou. In mod normal, alegerile sunt destul de previzibile – cand tara merge bine, presedintele este reales sau vicepresedintele ii succede, cand nu, este ales contracandidatul. Acum vom avea o situatie cu totul noua si imprevizibila. Iar contextul se va prezenta asa: un Congres fara o majoritate clara, probabil 50%-50%, o tara in razboi, trupe in Irak sau, daca ne retragem pana atunci, consecintele post-Irak, amenintari precum Iranul si terorismul international, un electorat nemultumit de ambele partide. Asa ca situatia e foarte imprevizibila.
– Pe cine mizati din partea republicanilor?
– Sunt multi candidati de calitate in ambele partide. La republicani ii avem pe McCain, senator cu o experienta indelungata, Giuliani, fostul primar al New Yorkului, care conduce acum in sondajele de opinie, Richards, fostul presedinte al Camerei Reprezentantilor. Este un amestec interesant de candidati si e de observat ca nu prea e nimeni din administratia Bush sau macar apropiat presedintelui. McCain e foarte critic la adresa lui Bush, Giuliani e mai degraba pe cont propriu si difera in multe privinte de politica lui Bush. E foarte straniu sa conduci un partid majoritar si sa nu ai un „succesor” la presedintie.
Al Gore, candidatul din umbra
– Iar in tabara democrata cine ar avea sanse pentru Casa Alba?
– Democratii au clar un candidat fruntas in acest moment: Hillary Clinton. Are establishment-ul de partea ei, are banii si sprijinul necesar al partidului. In alegerile din noiembrie il va invinge fara probleme pe contracandidatul republican pentru Senat. Dar cred ca ii va fi mult mai greu sa castige nominalizarea partidului. Sunt si alti candidati foarte buni si nu cred ca votantii democratilor vor considera ca ea este „indreptatita” sa obtina nominalizarea. Kerry vrea sa candideze din nou, apoi sunt senatorii Edwards si Biden. Pentru mine, candidatul din umbra al democratilor este Al Gore. A fost vicepresedintele SUA pentru opt ani, are o experienta remarcabila, iar asta e important, oamenii nu vor pe cineva fara experienta. A fost impotriva razboiului. Daca as fi Gore, m-as intoarce catre ceilalti senatori – Kerry, Clinton, Edwards, Biden – si le-as spune: „Toti ati votat pentru razboi, eu am fost impotriva si am avut curajul s-o spun”. Gore ar mai putea spune ca nu e un pacifist pasiv, cu argumentul ca pe timpul cat a fost vicepresedinte a trimis trupe in Balcani. Asa ca cred ca Gore ar avea o argumentatie foarte buna daca s-ar decide sa candideze.
