Boris Vasiliev, bunicul lui Dan Bălan, unul din cei trei membri care au compus trupa O-zone, povesteşte cum au intrat trupele sovietice în Basarabia, în 1940, în cartea „Stalin mi-a furat copilăria„, potrivit ediţiei electronice a cotidianului Timpul.
Bunicul lui Dan Bălan îşi aminteşte cum 28 iunie 1940 a fost „cea mai grea şi cea mai neagră filă din istoria neamului nostru, Basarabia română”. Boris Vasiliev spune că atunci „basarabenii i-au întâmpinat pe malul Nistrului cu pâine şi cu sare, iar în loc de mulţumire soldaţii ruşi au ordonat să fie arestaţi cei mai buni gospodari ai satului. După ce au intrat în sat, au rupt şi au călcat în picioare tricolorul românesc, iar în loc au pus „flagul” lor roşu cu seceră şi ciocan„.
Boris Vasiliev s-a născut în 1932, în satul Moldovata, judeţul Orhei şi a fost mai bine de 50 de ani profesor de educaţie fizică în satul Sărătenii Vechi, din raionul Teleneşti. Deşi avea numai opt ani în momentul în care trupele sovietice au intrat în Basarabia, Boris Vasiliev povesteşte cum unul din foştii colonei din garda de onoare a ţarului Nicolai al II-lea, care vorbea rusa şi ştia care sunt obiceiurile armatei roşii şi-a pus uniforma ţaristă, a luat pâinea şi sarea, încercând să negocieze cu soldaţii Armatei roşii care urmau să treacă Nistrul.
„Eu terminasem deja clasa întâi românească pe care n-o uit nici azi. Când am ajuns pe mal, la mijlocul râului am văzut plutind o barcă cu flagul roşu pe care era secera şi ciocanul. Când au ajuns la mal, s-au apropiat de mulţime. Gheorghe Popa cu pâinea şi sarea în mână le-a spus: „Bine aţi venit, cu Dumnezeu, pe pământul nostru!” În loc să mulţumească pentru primire, soldaţii au ordonat să-i fie luată sabia, epoleţii să-i fie rupţi de pe umeri şi să fie arestat. Ce a fost mai departe cu acel basarabean nici azi nu ştim„, mai spune Vasiliev.
Bunicul lui Dan Bălan îşi aminteşte cu nostalgie de vremea pe când Basarabia făcea parte din România Mare: „Ce viaţă era pe timpul românilor, basarabenii aveau restaurant în sat. Satul Molovata, unde locuiam noi, în timpul celor 22 de ani de convieţuire în Marea Românie şi-a mărit numărul populaţiei de trei ori, de la două mii la şase mii, ţăranii aveau casă, masă şi pe masă, aveau şi dragoste, altfel copiii nu se nasc. Şi iată, în această viaţă tihnită pe care o duceau, au venit aceştia cu listele lor negre…”.
Cu gândul la cele două deportări în Siberia pe care a trebuit să le îndure împreună cu familia sa, Boris Vasiliev mai povesteşte că soldaţii sovietici „zic că ne-au eliberat, dar de fapt, au venit nepoftiţi de noi, cu planurile lor de acasă, cu listele lor negre. Au venit să-i ucidă pe cei mai buni gospodari, medici, învăţători, muzicanţi. Au smuls toată floarea naţiunii şi au semănat locul cu rus”.
