Renate Weber cunoaste scena politica europeana mai bine decat majoritatea colegilor ei eurodeputati. Tocmai din acest motiv, opinia domniei sale despre recenta rezolutie a Camerei inferioare a Parlamentului german merita analizata indeaproape. In data de 7 mai, Bundestag-ul aproba in unanimitate un raport al Comisiei pentru Drepturile Omului care recomanda UE sistarea fondurilor pentru Romania pe motivul deficientelor inregistrate in functionarea statului de drept – mai exact, la capitolul reformarii justitiei si combaterii coruptiei. Rezolutia face referire distincta la perioada 2007/08, cand Calin Popescu Tariceanu, coleg de partid al doamnei Weber, hotara ca guvernul sau o duce mai bine atat fara Monica Macovei, cat si – ulterior – fara PD. Gestul parlamentarilor unei mari democratii europene precum Germania de a solicita sanctionarea conduitei unei alte tari este unul, indubitabil, rarisim.
Totusi, rezolutia a fost votata in unanimitate, recte inclusiv de confratii liberalii germani (FDP) ai doamnei Weber. Explicatia este una simpla: Germania este cel mai mare contributor la bugetul UE, prin urmare, contribuabilul german plateste cel mai mult pentru fondurile europene destinate Romaniei.
Dar… stupoare – Renate Weber nu mentioneaza acest aspect, ci considera votul deputatilor germani ca fiind "mai degraba, o reactie de campanie electorala", survenita intr-o tara profund afectata de criza ce se agata acum de "formula tapului ispasitor". Mai, sa fie! Chiar crede domnia sa ca politicienii germani au aruncat doar nitel praf in ochii electoratului, urmand ca si pe viitor banii europeni sa curga tot indiferent de deciziile Parlamentului Romaniei in vederea protejarii lui Adrian Nastase, serban Mihailescu etc. de niscaiva vizite la tribunal?
Doamna Weber ar fi trebuit sa tina cont si de un alt factor, dat fiind ca implica un teren familiar domniei sale. Rezolutia Bundestag-ului a survenit in baza unui amendament al Comisiei parlamentare pentru Drepturile Omului aflata sub conducerea doamnei Herta Däubler-Gmelin (SPD), fost ministru federal al Justitiei (1998-2002). Iar Renate Weber a fost, pana la decizia ei de a servi binele public prin intermediul politicii de partid, o personalitate marcanta in domeniul drepturilor omului, aflandu-se la conducerea Fundatiei Soros vreme de peste un deceniu. Nu cred ca exagerez opinand ca a fost liderul neincoronat al acestui domeniu in Romania, avand in vedere influenta detinuta la capitolul acordarii de granturi pentru diversele cauze nobile. Ca urmare a preocuparii fundatiei cu problema coruptiei, domnia sa a capatat, pana la urma, notorietate inclusiv in plan european.
Aluzia ei despre lipsa unei motivatii autentice a membrilor Bundestag-ului fata de efectele perpetuei coruptii romanesti asupra cetatenilor germani si a buzunarelor acestora echivaleaza cu o indoiala deschis exprimata la adresa verticalitatii politicului german – sugerandu-se, de fapt, ca votul parlamentarilor germani nu a fost decat un exces de zel electoral sau, si mai rau, doar un gest ipocrit ce ar ramane fara consecinte. Ma tem insa ca teatrul ieftin este, mai degraba, apanajul politicienilor romani, care de ani de zile dau dovada de un talent fenomenal ori de cate ori simuleaza mai intai agrearea regulilor si conditiilor europene, iar apoi le repudiaza nu doar in particular, ci chiar in vazul lumii, prin vot parlamentar.
Nu cunosc nici un politician roman care si-ar fi expus vreodata punctul de vedere atat de deschis precum Susanne Kaster, vicepresedinta Bundestag-ului, sau Gunther Krichbaum, presedintele Comisiei pentru Afaceri Europene in Bundestag – ambii buni cunoscatori ai realitatii romanesti. Daca ar fi sa dam crezare afirmatiei doamnei Weber, ar trebui sa conchidem, implicit, ca ambii politicieni ne-au prezentat, ani de zile, doar o gigantica mascarada.
Poate ca in trecut am judecat-o gresit pe doamna Weber, poate ca domnia sa a pasit pe scena politicii europene cu cele mai bune intentii in vederea optimizarii standardelor particulare Bruxelles-ului. Poate ca acum a dorit sa alerteze, mai voalat, romanii cu privire la Bundestag, dispus, s-ar zice, sa se joace cu reputatia Romaniei dintr-o simpla meschinarie electorala. Cu siguranta doamna Weber s-a si cutremurat cu gandul la potentialele consecinte ale acestui joc – alte investitii de anvergura pierdute, ratingul de tara ramas cel care este etc. Probabil ca din punct de vedere al politicului romanesc ambasadorul Germaniei la Bucuresti, Roland Lohkamp, ar avea o serie de explicatii de dat, iar persoana cea mai indicata pentru lamuriri suplimentare despre votul si motivatia Bundestag-ului s-a dovedit a fi, incontestabil, Renate Weber.
