Guvernele României şi Bulgariei s-au întrunit, zilele trecute, în prima lor şedinţă comună pentru a consolida cooperarea bilaterală şi promova numeroase proiecte economice. Cum relaţia dintre cele două ţări a fost, vreme îndelungată, mai curând una de ignorare reciprocă, alegerile locale şi prezidenţiale din ţara vecină, programate pentru 23 octombrie, nu vor stârni, probabil, un interes notabil printre români.
Cu puţine săptămâni în urmă, ţara vecină capta atenţia întregii Europe, inclusiv a României, ca urmare a unor grave incidente interetnice. Tensiunile au izbucnit după ce un tânăr care depusese mai multe plângeri împotriva unui lider interlop local, „Ţarul Kiro”, a fost accidentat mortal de un şofer înrudit cu influentul bulibaşă. Zile întregi după acest tragic incident, cam 30% din cei aproximativ 800.000 de romi bulgari au trăit sub o permanentă stare de asediu, în timp ce sute sau chiar mii de protestatari, preponderent tineri, manifestau împotriva lor în zonele centrale ale majorităţii oraşelor din sudul ţării.
Cel puţin jumătate din romii bulgari sunt şomeri, dar în actualele vremuri de austeritate majoritatea populaţiei se pronunţă hotărât împotriva oricăror ajutoare sociale speciale destinate acestora. În mod ineluctabil, partidul de extremă dreapta Ataka a sesizat oportunitatea, exploatând politic tensiunile etnice existente. Ultranaţionaliştii vor beneficia în mod cert de pe urma dezamăgirii generale faţă de guvernanţi şi aleşi, deşi deocamdată cota lor de popularitate se plasează doar pe la 10-15%. Din fericire, Bulgaria încă dispune de o presă serioasă cu un public relativ consistent – în special la Sofia, unde clasa mijlocie, foarte moderată comparativ cu cea din Bucureşti, se bucură de o autoritate deloc neglijabilă. În plus, actuala ofertă a sistemului politic bulgar cuprinde câţiva candidaţi extrem de serioşi, în special în cursa prezidenţială – exact genul de candidaţi la care România nu poate, deocamdată, decât să viseze.
Favorit în alegerile prezidenţiale din Bulgaria este Rosen Plevneliev – candidat al partidului de centru-dreapta (GERB), aflat la putere -, un tehnocrat cu o bună reputaţie ca fost ministru al Dezvoltării Regionale. Deşi nu conduce în sondaje, Meglena Kuneva – fost negociator-şef al Bulgariei cu UE şi, ulterior, primul comisar european al ţării sale, care acum a optat pentru o candidatură independentă – este indubitabil candidatul prezidenţial aflat cel mai mult în centrul atenţiei. Comparativ cu ţara vecină, România nu dispune de nici o politiciană cu o carieră internaţională de asemenea anvergură, în timp ce varianta unei candidate la prezidenţialele din 2014 este exclusă, ori de câte ori vine vorba, de întreaga clasă politică de la Bucureşti. Având plăcerea să o cunosc săptămâna trecută la Sofia, doamna Kuneva s-a dovedit un interlocutor precaut în comentarii cu privire la problematica romă. A ţinut să-şi sublinieze independenţa şi decizia de a nu favoriza niciunul dintre partidele parlamentare în cazul în care va câştiga cursa prezidenţială. Campania sa electorală este una neconvenţională, dusă oarecum în stil american, candidata călătorind prin ţară cu autocarul pentru un lung şir de întâlniri cu electoratul. Echipa de campanie electorală a doamnei Kuneva este, de altfel, încântător de tânără, entuziastă şi… preponderent feminină.
În Bulgaria nu ar fi, aşadar, prima oară când underdog-ul este cel care câştigă cursa. Dacă doamna Kuneva îşi adjudecă preşedinţia, se va putea mândi cu o victorie curată, nicidecum obţinută în baza vreunor maşinaţiuni de partid – domnia sa avertizând oricum în repetate rânduri cu privire la potenţialul de fraudă electorală al baronilor locali. Victoria ei ar plasa Bulgaria pe lista puţinelor ţări de tranziţie (Letonia şi Ucraina) în care o femeie a ajuns să ocupe una dintre cele mai înalte funcţii în stat. Omul politic Kuneva este temperat, dar şi autoritar, iar în cariera sa europeană s-a demonstrat atât tenace, cât şi răbdător. Când mandatul actualului Înalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, deţinut de o politiciană complet insipidă din Marea Britanie, se va fi încheiat, Meglena Kuneva pare un candidat infinit mai potrivit pentru acest post.
În România însă, carierele femeilor continuă, din păcate, să fie limitate ori la showbiz, ori, într-un plan mai serios, la mass-media, societatea civilă sau, uneori, afaceri. De pe urma lipsei unui model social mai egalitarian, România nu are decât de pierdut: f emeile competente ale ţării vor prefera, ca şi până acum, să se îndrepte cu primul zbor către o destinaţie occidentală şi să se întoarcă acasă doar când o cer îndatoriri familiale stringente.
Tom Gallagher este politolog britanic. Volumul său cel mai recent despre România este „Deceniul pierdut al României: Mirajul integrării europene după anul 2000″.
