Actualul buget se bazeaza pe un deficit de bun-simt si pe un excedent de stupizenii. S-a spus ca este astfel intocmit deoarece ar fi gata antrenat sa lupte cu criza. Se pare insa ca, spre deosebire de aliatii nostri occidentali, care au inteles sa scada birurile oferind oamenilor posibilitatea sa creasca consumul si, astfel, sa relanseze economia, noi avem o arma secreta. Arma prostului. Trecem povara crizei asupra tuturor cetatenilor, ii impovaram si mai mult ca sa sufere toti solidar in mod social-democrat. In rest, Dumnezeu cu mila. In acest scop, parlamentarii nostri au hotarat sa aduca o importanta ofranda bugetara Bisericii Ortodoxe. Peste 800 de biserici, clopotnite si case parohiale vor fi reparate cu bani de la stat. Astfel Domnul s-ar uita cu placere asupra Romaniei si ar dirija investitorii dezorientati spre credincioasa noastra tarisoara. Cert este insa un lucru: Dumnezeu iti da, dar in gura nu-ti baga. Desi actualii guvernanti ar avea o mare nevoie.
Dincolo de toate aspectele penibile legate de cea mai importanta lege a anului, pe baza careia vor functiona institutiile statului, ceea ce socheaza cu adevarat este calitatea extrem de precara a noilor alesi uninominal. Avem parte, dupa atatia ani de la caderea comunismului, de cea mai slaba "recolta" de parlamentari. N-ar fi trebuit sa fie asa, mai ales ca societatea civila a militat pentru votul uninominal vazut ca o salvare, ca o innoire, o reformare a clasei politice romanesti. Iar uninominalul parea singura solutie de asanare a Parlamentului. Dar, conform legilor lui Murphy, "ce incepe bine se termina prost". In Romania, mai mult ca oriunde, aceste legi sunt mai tari decat Constitutia.
De la inaltimea prezidiului, rezultatul votului la fiecare articol a fost scos din burta presedintelui de sedinta. Doar printr-o simpla rotire a ochilor, in cele cateva secunde dedicate numararii dintr-o privire a mainilor ridicate, acela ar fi scos si zecimale daca era nevoie pentru stenograma. Puterea n-a fost interesata decat ca bugetul sa fie adoptat si, daca era dupa cum doreau Emil Boc si Mircea Geoana, n-ar fi fost necesare decat vreo cinci minute pentru aceasta. si daca alesii puterii s-au comportat ca o precisa masina de vot, cei ai opozitiei au dat masura "valorii". Fiecare autor liberal de amendamente a urcat si coborat de la tribuna si de cate 300 de ori ca sa-si prezinte amendamentele majoritar aiuristice. Nici unul nu a acceptat sa le citeasca pe toate si sa le supuna unui singur vot, desi stiau dinainte ca soarta cererilor era deja pecetluita.
De altfel, toti uninominalii si-au inteles gresit menirea. Rolul lor nu consta doar in aducerea banilor in comuna sau satul unde au facut dumnealor generoase promisiuni. Nici simpla citire a amendamentelor nu tine loc de atitudine responsabila. Indiferent de partid, parlamentarii s-au comportat ca niste simpli pietari. Alegatorii totusi nu inteleg in ruptul capului de ce a fost nevoie ca alesul sa ceara si deseori sa obtina sume pentru repararea acoperisurilor la case parohiale, clopotnite si biserici in loc sa fi solicitat bani pentru modernizarea localitatilor prin racordarea la apa, energie electrica sau gaze.
Este clar ca puternicii zilei, atunci cand au impartit cu darnicie bani publici sutelor de biserici, s-au gandit la propriul viitor si la preotii transformati in agenti electorali. Adoptarea bugetului tarii pe 2009, care ar fi trebuit sa lupte cu criza economica si sa o atenueze, a dovedit ca avem de-a face in plus si cu o criza a parlamentarismului sustinuta tot din banii nostri. Ne-am dorit politicieni onesti. Nu-i avem. Poate data viitoare. Doamne-ajuta!
