Coalitia de partide care asigura guvernarea a promis electoratului, in campania electorala, scaderea fiscalitatii. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. Guvernantii s-au achitat de promisiune dar, mai mult ca sigur, nu au apreciat corect consecintele pe care le va avea scaderea contributiilor la bugetele locale.
Conducerile administratiilor judetene, dupa ce au intors situatia pe toate partile, au ajuns la concluzia ca modificarile pe care actuala guvernare le preconizeaza in ceea ce priveste finantele locale contravin principiului autonomiei, atat de des invocat cand vine vorba despre preconizata integrare a Romaniei in Uniunea Europeana. Conform modificarilor pe care Puterea vrea sa le aduca legislatiei in domeniu, banii de la bugetul central vor ajunge in cele locale, la echilibrare, prin intermediul Ministerului Finantelor Publice, reprezentat in teritoriu de directiile generale.
Numai ca, in loc sa ajunga direct la consiliile judetene, asa cum se intampla pana acum, prefectul va fi cel care va verifica modul in care banii au fost repartizati autoritatilor din localitatile judetului. Conducerile alese ale consiliilor judetene considera ca prefectul, persoana inregimentata politic (deocamdata!) poate fi influentata si ar putea imparti banii pe baza simpatiilor politice.
De la 1 ianuarie ar trebui sa intre in vigoare noua Lege a prefectului, conform careia reprezentantul guvernului in teritoriu trebuie sa renunte la calitatea de membru al unui partid politic daca isi doreste sa faca parte din asa numitul „corp al prefectilor”. Este greu de crezut ca renuntarea la un carnet de membru va face din prefecti inalti fuctionari publici rupti definitiv de simpatiile de partid.
Consiliile judetene s-au trezit in situatia de a imparti mai putini bani catre localitati sau institutiile din subordine, in conditiile in care noile prevederi fiscale au diminuat sumele care le reveneau de la bugetul de stat sau „infuziile” din diferite surse. Consiliile judetene considera ca ar fi bine ca guvernantii sa-si intoarca privirea spre teritoriu si sa „umble” la cotele care ar fi trebuit sa ajunga in bugetele judetene si, prin echilibare, la cele ale localitatilor.
