Testul de capacitate pentru partidele din fosta Alianta D.A. nu se da la nivel national, cum gresit s-ar putea crede. Acolo vor avea intotdeauna scuza ca romanii, intimidati de propaganda PSD, nu le-au acordat suficiente voturi in 2004, dand astfel guvernele Tariceanu I si II pe mana PSD-PC.
Adevaratul test se da insa in alta parte si, cu exceptia primarului Liviu Negoita, e pe cale sa fie picat. E vorba de guvernarea orasului Bucuresti, care de la bun inceput a dat partidelor anti-Iliescu castig de cauza. Chiar cand moralul oamenilor era la pamant, in anul 2000, dupa ce primaria fusese literalmente jefuita de administratiile liberale si taraniste, oamenii tot au iesit din casa in turul doi sa il voteze pe Traian Basescu. Orasul a avut intotdeauna o ideologie anticomunista clara, a fost curajos, intreprinzator, gata sa-si asume riscuri si sa-si apere valorile, iar identitatea lui a supravietuit mineriadei si muncitoarelor de la IMGB care ii aplaudau pe mineri. In ultimii ani, a fost motorul dezvoltarii noastre si, ca atare, si el, si oamenii lui s-au imbogatit treptat. Dar asta nu le-a adus o calitate a vietii mai buna.
Mi-a fost destul sa vad batalia partizana a gunoaielor din aceast an ca sa inteleg ca iarasi bietii votanti din Bucuresti au iesit din casa degeaba in 2004 sa voteze Alianta. Nici o scuza nu exista pentru primarul liberal al sectorului 1 sa arunce orasul in haos doar pentru ca nu-i mai convine ca regia care aduna gunoaie e a democratilor. La fel, nu poate exista nici o scuza pentru liberali ca sub viceprimarul Orban restituirea proprietatii, calul lor de bataie, nu a mers mai bine decat sub dl Mazare la Constanta, pe care tot mai trag nadejde sa-l vad la puscarie. In timp ce RA-APPS e dezintegrat cu bucata si mari datornici la bugetul statului, dar cu amici liberali, il cumpara cu pret de favoare, proprietarii care au supravietuit comunismului si celor cincisprezece ani de mizerii fac coada la Primaria Capitalei, unde o comisie se aduna o data la cateva luni ca sa numere paginile din dosare care nu ies niciodata la socoteala din prima. Astfel apar intermediarii de profesie, care le sugereaza proprietarilor sa-i vanda unui cumparator conectat politic, care va recupera dupa aceea fara probleme bunul lor.
Proprietatea a fost o tema importanta de campanie, mai ales pentru liberali, dar si pentru primarul de atunci, Traian Basescu. Alte probleme s-au dezvoltat pe parcurs, din lipsa unei politici urbane. Nu exista nici un control al populatiei de masini din oras si degeaba construim cinci sau zece parcari daca nu hotaram cine are sau nu dreptul sa parcheze si unde. Am locuit in ultimii ani in mari orase din lume – Florenta, Washington, Budapesta, Berlin. Bucurestiul e singurul in care toata lumea are dreptul sa parcheze oriunde. O firma privilegiata de primaria democrata a facut bune afaceri cu spatiul de parcare, dar viata si pentru automobilisti, si pentru pietoni a devenit imposibila.
Povestea bulevardului meu incepe sa aduca si ea a cosmar urban. Dincolo de insistenta cu care e spalata bucata asta de strada care duce de la Romana la Victoriei fiindca pe aici trec demnitarii, nici coloanele oficiale nu mai reusesc sa-si faca loc prin trafic. Masinile nu au nici un loc de parcare. De cand firma Euroconstruct a intervenit in forta, extragand niste borduri perfecte ca sa puna altele, au disparut gardurile metalice ale spatiilor verzi, si acum toata lumea parcheaza si pe ele, aducand noroiul constant pe carosabil pentru a fi spalat de trei ori pe zi. Fatade intregi sunt acoperite cu reclame care imi amintesc frapant de Africa, numai acolo afisajul e permis oriunde, fara considerente estetice, neexistand nimic estetic de considerat. Cum rezultatul e jenant cand trec vizitatorii straini, primaria s-a gandit mai nou sa interzica complet masinilor sa mai parcheze. Propun sa le interzica si pietonilor sa mai circule daca nu sunt imbracati ca lumea, si cainilor vagabonzi sa mai defileze pe acolo (mai ales unul pe care il stiu eu), tigancile care vand flori sa fie inlocuite cu modele de la Romarta, babele sa nu mai stea chiar in fereastra cand trece dl Barroso si asa mai departe. Pasarile au cam plecat singure, dupa caderea batranilor copaci.
Poate ca primaria vrea sa faca bine, dar nu stie cum. Ca asta e problema cu tarile prost guvernate! O fi ca la Scornicesti, pe care Ceausescu l-a nenorocit incercand sa le faca bine, si asa le-a construit blocuri cu sobe si toalete fara canalizare. Dar nu prea imi vine sa cred ca dupa atata vreme nu au invatat cum sa faca un plan, combinand elemente generale cu un plan pentru fiecare strada (solutia bulevardului Catargiu o gasesti nu mai departe de sediul PD, unde niste intreprinzatori au pus demult un trotuar din grila de asfalt, prin care iarba respira, si se poate si parca peste, lateral si frumos, lasand jumatate din trotuar pietonilor). Tot asa, exista solutii peste tot, simple, nu grandioase! Sa trimitem studentii nostri la politici urbane sa lucreze voluntar, ce sa mai vorbim de cati consultanti pe probleme urbane din Vest am putea aduce!
Nu am nici o proprietate de recuperat in Bucuresti si mi-am luat loc de parcare la Berlin. Dar vad in capitala testul esential al partidelor de centru dreapta, pe care, indiferent in ce relatii s-ar afla azi, oamenii tot impreuna le vor judeca. Daca nu reincep sa coopereze, ultimul lucru pe care il vor livra bucurestenilor va fi dl Vanghelie.
Alina Mungiu-Pippidi este presedinte SAR si profesor de politici publice la Hertie School of Governance din Berlin
