In ajunul vizitei oficiale, din 1978, efectuate de Nicolae Ceausescu in Regatul Unit, presedintele francez Valéry Giscard d’Estaing o contacta pe Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii pentru a o avertiza – in baza propriei experiente avute cu ocazia primirii cuplului dictatorial – asupra riscului disparitiei prin subtilizare a tuturor obiectelor aflate la indemana in Palatul Buckingham. La acea data, majoritatea statelor occidentale ajunsesera sa inteleaga ca aveau de-a face cu reprezentanti primitivi ai unui regim la fel de inapoiat, astfel ca Ceausestii au trebuit sa se multumeasca curand cu vizite de stat intreprinse in Zambia, Siria etc.
In prezent, merita analizat comportamentul exponentilor variilor structuri ale sistemului judiciar – in special atunci cand se vad nevoiti a mima regulile unei conduite normale. Astfel, Curtea Constitutionala a preferat sa treaca peste multiple decizii anterioare si sa accepte contestatia formulata de Sergiu Andon, a carui identificare cu era comunist-dictatoriala fusesese una totala. Potrivit noii interpretari, CNSAS nu era indrituit a-l acuza pe notoriul client al lui Andon de nimic, indiferent de amplul material probator aflat in posesia Consiliului – prin urmare, se impunea grabnica desfiintare a CNSAS. Intre timp, randurile se strang si in CSM – de data aceasta in jurul unui membru suspectat a fi platit o mita consistenta altui inalt magistrat pentru a castiga, prin fraudarea unui concurs, un post si mai important in cadrul acestei institutii menite – cel putin teoretic – a veghea asupra ordinii si primatului legii in sistemul judiciar.
Cu decenii in urma, presedintele francez si suverana Marii Britanii realizau ca intregul anturaj de tovarasi in frunte cu Ceausestii afisau acelasi comportament, de pungasi, indiferent de ocazie, cadru sau societate. Spre deosebire, UE inca nu a priceput ca nici un curs de perfectionare si nici o strategie de parteneriat oferite magistratilor romani nu pot schimba in vreun fel atitudinea celor mai multi judecatori si procurori, convinsi ca Justitia este si va ramane un bun perfect negociabil. Comisia Europeana se compromite de una singura atunci cand face publice concluzii despre Guvernul de la Bucuresti dedicat reformei in justitie, continuand, in acest context, cu recomandari privind necesitatea augmentarii CSM, respectiv a capacitatii si responsabilitatii institutiei in cauza. Autodiscreditarea survine pe fondul ignorarii mormanului de probe oferite de autoritatile de la Bucuresti in aprilie anul trecut, cand atat Guvernul, cat si CSM se aratasera cat se poate determinati a mentine Justitia pe calea stramb-stramta a servirii unor interese oculte. CE a esuat in a sesiza dimensiunile erorii ei comise in 2003, cand a decis ca se poate increde in structurile unei justitii dominate de personaje loiale valorilor postcomuniste ale lui Ion Iliescu, considerand ca pana si astfel de magistrati vor contribui totusi la instaurarea unui sistem judiciar independent si impartial.
Fie ca-i place, fie ca nu, Uniunea Europeana este, de ani buni, victima unei manipulari la fel de profesionale precum cea de care au avut parte romanii in decembrie ‘89, cand li se inocula ideea caderii definitive a dictaturii comuniste, natiunea urmand sa se bucure, pe viitor, de noianul de beneficii oferite de democratia "originala" iliesciana. Destui oameni s-au trezit insa curand la cruda realitate, constatand ca in spatele promisiunilor seducatoare se afla o minciuna de proportii gigantice, servita populatiei strict in scopul mentinerii lui Iliescu si a acolitilor sai la putere. In decursul anilor, cei mai multi dintre romani au avut puterea sa se confrunte cu acest crunt adevar si sa se elibereze, in consecinta, de ideile si viziunile inoculate. In pofida capacitatilor sale incontestabile, Bruxelles-ul s-a dovedit insa incapabil sa inteleaga ca incheiase un pact dezastruos cu o elita extrem de potenta, a carei dominatie s-a demonstrat a fi mult mai robusta decat cea intalnita in restul statelor fost comuniste si care venea, de fapt, cu un set de valori complet opuse celor ale UE. Aceasta elita a ramas aceeasi, suferind, in 1989, doar o mutatie cauzata de esecul experimentului comunist. Acum, este pe deplin apta si pregatita a provoca haos in intreaga Uniune, implementand o strategie de colonizare bazata fie pe imprudenta oamenilor de afaceri occidentali, fie pe aliante inveninate, incheiate cu forte politice provenite din intregul spectru politic.
Stau si ma intreb cel fel de incurajare crede UE ca le-a fi oferit, prin recentul ei raport, romanilor care inca privesc spre Bruxelles in speranta unei cat de mici sustineri primite in straduinta lor de a le opune rezistenta pradatorilor parlamentari si judiciari?! Tot ce le-a dat UE acestor oameni se rezuma, deocamdata, la o retorica fantasmagorica, contemplativa si improprie redarii coruptiei de care se vad inconjurati.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie