Notabilităţi disperate că nu mai au ce retrage din conturi, bursa din Sibiu înlocuindu-şi în grabă preşedintele, CNVM anchetând ramura din România a WBS şi poliţia autosesizându-se din oficiu – iată tabloul furtunii perfecte declanşate de dispariţia subită a „guru”-ului Sima.
Azi, când nu se ştie prea bine unde sunt banii clien-ţilor care au încercat cu degetul pieţele externe, Sima aduce mai mult a Madoff. Ieri, mulţi îl credeau încă un soi de Roubini autohton. Speculator, patron de casă de brokeraj, fost acţionar şi membru în conducerea Bursei din Bucureşti, apoi acţionar şi preşedinte al Bursei din Sibiu (mă rog, cam mult spus bursă, un soi de casă de pariuri pe diferenţa de curs), cu aer atotştiutor, charismatic, Sima e gata să bifeze şi rolul de părinte al unei minischeme Ponzi. Ca să intri în clubul select al investitorilor lui „Bernie” Madoff trebuia să plăteşti; la „Cristi” Sima, persoană egolatră, era suficient să nu-l contrazici ca să te primească. Şi nu l-au contrazis Cătălin Predoiu, Daniel Dăianu, Radu Dimofte, Puiu Popoviciu, Andreea Raicu, Marie Rose Mociorniţă, cântăreţul Tudor Chirilă, designerul Irina Schrotter.
CNVM demarase ieri o anchetă la sediul ramurii româneşti a holdingului WBS, dar pentru tranzacţiile din pieţele externe intermediate din paradisuri fiscale ridică din umeri (WBS Holding era înregistrată în Insulele Virgine).
Ca să fie supravegheat de CNVM, un intermediar trebuie să fie autorizat în România sau să deţină „paşaport european” (înfiinţat într-o ţară europeană, cu un cerber omolog CNVM răspunzând pentru el).
Poliţia Sibiu s-a autosesizat la rândul său (mă întreb dacă există echivalentul lui Garcea specializat în contracte futures?) din oficiu, semn că am putea descoperi că nici opera-ţiunile din România nu erau chiar cuşer. Şi cea mai bună dovadă în acest sens este graba Sibex de a-şi demite miercuri preşedintele în lipsă, de frică să nu pună cineva semnul egal între instituţie şi practicile neortodoxe ale WBS România
„Stop loss” sau „take profit”?
A fugit Sima cu banii clienţilor sau doar i-a pierdut în speculaţii? Greu de zis, dar faptul că divor-ţase, se pare, în ultima lună arăta că brokerul se gândea poate să-şi conserve măcar jumătate din capital.
Sima vorbea încă din 2007 de căderea SIF-urilor, începuse să le „shorteze” (să parieze pe scăderea cotaţiilor) şi a făcut o grămadă de bani. Apoi, în 2008 a decis că acţiunile scăzuseră suficient şi a început să cumpere, tot în marjă.
Când a fost ironizat pentru pierderile acumulate, s-a ambiţionat să arate că el avea dreptate, a ridicat miza şi a pierdut poate la fel de mult (bursa a atins minimul în 2009).
De altfel, să piardă tot şi să o ia de la început nu era ceva nou pentru el, Sima se lăuda că a ajuns de două ori milionar şi a pierdut tot de două ori tot.
Deşi afirma în repetate rânduri că şi-a învăţat lecţia şi că n-ar mai risca niciodată nebuneşte, Sima a cedat probabil, în final, tentaţiei de a le demonstra pieţelor că el este mai deştept, folosind ca pârghie şi banii investitorilor.Se pare că n-a fost.
„Mic=sigur”
Printre „păgubiţii” WBS se află şi Daniel Dăianu, fost ministru de Finanţe. „Am conturi deschise la WBS România şi la WBS Holding pentru că mi s-a spus că doar aşa se putea tranzacţiona pe pieţele externe. Am investit pentru că mi s-a spus că sunt câştiguri mici, dar sigure” a declarat acesta pentru ZF. Hm, domnul Dăianu o fi crezut că face un depozit. Să ne amintim că şi un alt fost ministru de Finanţe, Varujan Vosganian, era „păgubit” FNI. Să sperăm că dlui Georgescu, actualul de la Finanţe, n-o să-i vândă nimeni un iPhone chinezesc, „original” şi la jumătate de preţ.
