Ce îi determină pe traderi să dea lovituri de miliarde pe pieţele financiare, folosindu-se de sistemele financiare ale reţelelor criminale? Conform unui nou studiu condus de o universitate elveţiană, brokerii se comportă într-un mod mai nechibzuit şi sunt mult mai manipulativi decât psihopaţii, relatează Der Spiegel.
În urmă cu două săptămâni, un alt caz de hoţie a şocat lumea financiară când angajatul UBS Kweku Adoboli a fost arestat după ce a risipit 2,3 miliarde de dolari printr-o serie de investiţii riscante şi neautorizate. Acesta este cel de-al treilea scandal care a zguduit instituţia în ultimii ani. Fostul angajat, în vârstă de 31 de ani, care lucra la filiala băncii elveţiene din Londra, rămâne la închisoare. Preşedintele executiv al băncii, Oswald Grubel, a demisionat în urma scandalului.
Incidentul este doar unul dintre multele cazuri de fraudă de mare anvergură din ultimii ani, iar acest fapt i-a determinat pe cercetători să încerce să înţeleagă de ce aceste situaţii tind să devină apanajul lumii financiare.
Conform unui nou studiu condus de Universitatea din St. Gallen, unul dintre factorii determinanţi pentru apariţia unor astfel de situaţii este comportamentul brokerilor, care este mult mai nechibzuit şi mai manipulativ decât cel al psihopaţilor. Cercetătorii de la universitatea elveţiană au studiat 28 de brokeri profesionişti, măsurând disponibilitatea de cooperare şi egoismul acestora cu ajutorul unor teste computerizate. Rezultatul, cumparat cu rezultatele obţinute de către psihopaţi, au depăşit aşteptările co-autorilor studiului, expertul medico-legal Pascal Schrerrer şi administratorul şef de la închisoarea Poschwies de la nord de Zurich, Thomas Noll.
Pofta de distrugere
„În mod normal, cineva nu poate caracteriza comercianţii ca fiind periculoşi”, a declarat Noll pentru Spiegel. „Însă, de exemplu, ei s-au comportat într-un mod mult mai egoist şi au fost mult mai dispuşi să-şi asume riscuri decât un grup de psihopaţi care au fost supuşi aceloraşi teste”.
Însă un lucru i-a şocat pe cercetători. Paradoxal, bancherii nu-şi doreau câştiguri financiare mai mari decât celelalte persoane care au fost supuse unor teste similare. În schimb, ei erau mult mai interesaţi de avantajele competitive. În loc să devină sobri şi să aibă o atitudine de oameni de afaceri, „cel mai important lucru pentru traderi era să obţină mai mult decât oponenţii lor”, a explicat Noll. „Au depus eforturi incredibile pentru a-şi scoate adversarii din competiţie”.
Folosind o metaforă pentru a descrie acest comportament, Noll a declarat că traderii se comportă de parcă ei şi vecinii lor ar avea maşini identice, „iar ei ar distruge maşina celuilalt în încercarea de a arăta ei înşişi mai bine”.
Cercetătorii nu au oferit decât nişte date factuale, nereuşind să explice cauza înclinaţiei pentru distrugere a brokerilor.
Cazul lui Adoboli de la UBS este doar unul dintre cazurile celebre de fraude bancare din istorie. În 1995, Nick Leeson a provocat falimentul uneia dintre cele mai vechi bănci de investiţii din Marea Britanie, Barings, după ce a pierdut prin speculaţii 1,4 miliarde de dolari.
O situaţie similară s-a petrecut în cazul băncii franceze Societe Generale, care a descoperit că angajatul său Jerome Kerviel încercase să şteargă urmele unor tranzacţii neautorizate prin care obţinuse un câştig de 1,5 miliarde de euro. Kerviel a pierdut, în total, 4,9 miliarde de euro.
