„Armistiţiul” fragil din cabinetul Theresei May asupra Europei s-a fisurat după discursul premierului britanic de la Florenţa.
Potrivit „The Guardian”, aliaţii ministrului britanic de Externe, Boris Johnson, au declarat că acesta a forţat premierul
să-şi modifice discursul crucial asupra Brexit-ului. În revendicările care au inflamat Downing Street 10, partizanii lui Johnson au afirmat că a oprit-o cu succes pe May să susţină aşa-zisa „opţiune Norvegia”, potrivit căreia Marea Britanie ar continua să aibă acces la piaţa unică a UE în schimbul plăţii şi aderării la regulile şi reglementările acesteia. De asemenea, ar fi împiedicat-o pe Theresa May să adopte o perioadă de tranziţie de peste cinci ani şi l-a acuzat pe Philip Hammond (Finanţe) că încearcă să o convingă să adopte o variantă de patru ani.
Luptele interne semnalează ruptura acordului conservatorilor în privința Brexit-ului, cu o săptămână înaintea conferinţei partidului de la Manchester, şi reprezintă un alt semn că May nu reuşeşte să menţină disciplina în partid după rezultatul său electoral dezastruos. Divergenţele expun şi tensiunile serioase dintre Hammond şi Johnson, ambii fiind consideraţi ca viitori lideri potenţiali.
Acalmie
May părea că a câştigat unitatea temporară între membrii torry mai vechi folosind discursul de la Florenţa din acest week-end pentru a declara că ţara sa doreşte părăsirea pieţei unice şi a uniunii vamale, dar numai după o perioadă de tranziţie de doi ani, perioadă în care Londra va continua plăţile către Bruxelles.
Dacă discursul premierului britanic a fost primit cu prudenţă de Comisia Europeană, speranţele nu sunt importante în guvernul de la Londra în ce priveşte deblocarea imediată a negocierilor privind Brexit-ul.
Speranţe spulberate
UE cere angajamente „clare” din partea Londrei pentru continuarea discuţiilor legate de ieşirea Marii Britanii din Uniune, în timp ce Guvernul May nu a tranşat încă între cele două viziuni ale Brexit-ului. Confruntată cu blocajul negocierilor la Bruxelles şi cu disensiunile din cadrul Partidului Conservator, slăbită de alegerile pe care le-a convocat anticipat, Theresa May a mizat totul la Florenţa, în Italia, unde a avut un discurs destinat să reaşeze procedura Brexit, termenul fiind fixat pentru 29 martie 2019.
Constrânsă să adopte un ton mai conciliant, ea a dezvăluit câteva din dorinţele sale privind relaţia viitoare dintre Marea Britanie şi Uniunea Europeană. May a anunţat o fază de tranziţie în timpul căreia, dacă UE este de acord, Marea Britanie va rămâne efectiv în uniunea economică a UE.
Premierul britanic a apăsat butonul de pauză, consimțind ca, pentru o perioadă limitată, Marea Britanie să accepte libera circulaţie, jurisdicţia justiţiei europene şi plăţi către Bruxelles pentru privilegiul accesului la pieţe.
Hammond, susţinut de lobby-ul întreprinzătorilor, a insistat pentru o perioadă îndelungată de tranziţie. În schimb, pentru Johnson şi linia dură a „brexitterilor” discursul premierului May a fost greu de înghiţit, deşi pe termen lung a rămas la fel de evazivă, precizând că în mare parte cabinetul ei nu este de acord. Un lider torry declara că, deşi discursul a oferit câte ceva pentru ambele tabere, totuşi constituie un motiv egal de îngrijorare. „O performanţă clasică a Theresei May”, declarând menţinerea unei linii dure, dar fără să se angajeze ferm într-un mod sau altul.
Dar călătoria sa la Florenţa nu a permis edificarea asupra poziţiei guvernului în privința plecării din UE şi asigurările oferite au fost considerate de Bruxelles foarte vagi, fiind nevoie de clarificări. Câteva ore după revenirea la Londra a premierului britanic şi a miniştrilor care au însoţit-o, Moody’s, una din principalele agenţii de notaţie a ţării, a declasat ratingul Marii Britanii citând lipsa de claritate asupra Regatului Unit şi a viitorului său în Europa.
May a oferit prea puţine clarificări legate de Brexit pe termen lung, dar pe termen scurt ea şi cabinetul britanic sunt uniţi în jurul unei decizii extrem de importante – Brexit-ul ar fi întârziat cu doi ani, până în 2021. Nu din cauza unui mare plan director al guvernului, ci din cauză că partidul şi cabinetul nu pot fi de acord cu viitorul dincolo de 2019, iar timpul s-a scurs.
