Pentru a ieși din Uniunea Europeană (UE), Marea Britanie trebuie să invoce Articolul 50, din Tratatul de la Lisabona, care implică tăierea definitivă a legăturilor cu blocul comunitar, procedeu care va dura mai mult de doi ani, scrie BBC.
Citește și: FOTO. BREXIT. Limba engleză ar trebui alungată din UE, spun oficiali francezi
Articolul 50 conține, însă, precizări destul de vagi, întrucât nimeni nu s-a gândit, la momentul redactării lui, că vreun stat va dori să iasă din UE. De altfel, câțiva experți au declarat pentru BBC că ar putea dura până la 10 ani pentru ca Marea Britanie să poată părăsi Uniunea.
Ce este Articolul 50?
Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare în decembrie 2009, la opt ani după ce liderii europeni au lansat procesul de creare al Uniunii Europene “mai democratic, mai transparent și mai eficient” și este o înțelegere semnată de șefii de stat și prim-miniștrii statelor membre ale Uniunii Europene.Articolul 50 este parte din acea lege: un plan foarte simplu, în cinci puncte, pentru situația în care o țară dorește să părăsească Uniunea.
Citește și: BREXIT Scenarii. 10 metode de a rupe mariajul Marii Britanii cu UE
Odată ce Marea Britanie comunică UE că se retrage în baza Articolului 50, ea „nu va mai participa la discuțiile Consiliului European și nu va avea nimic de spus în deciziile care îl privesc”. Ieșirea sa trebuie negociată cu cei 27 de membrii rămași în UE și ulterior aprobată de ei.
Mai mult de 2 ani?
Primele estimări arătau că aceste negocieri urmau să dureze doi ani, însă experții citați de BBC au explicat că procesul este lung și anevoios și poate dura până la 10 ani.
Profesorul de drept european Michael Dougan a punctat, pentru BBC, că lunga sa experiență profesională îl face să afirme că, deși reglementarea ”divorțului” Marii Britanii de UE se va realiza în doi ani, reglarea relațiilor cu celelalte state europene va dura mult mai mult de atât.
În afara taberei care ia decizii
Odată ce Articolul 50 este pus în vigoare, nu mai este cale de întoarcere pentru Marea Britanie. Singura modalitate prin care ea poate fi primită înapoi în UE este dacă toate celelalte state membre își dau consimțământul.
Întrebarea de pe buzele tuturor este, după cum afirmă profesorul Michael Dougan, ce se va întâmpla cu cei trei milioane de cetățeni europeni care locuiesc, muncesc și studiază în Marea Britanie și cu cei două milioane de cetățeni britanici din Europa?
Comitetul pentru UE din cadrul Camerei Lorzilor a precizat, pentru BBC, că stabilirea drepturilor a două milioane de cetățeni britanici care trăiesc în UE ar fi o parte „complexă și înfricoșătoare” a discuțiilor despre ieșire.
