De la esecul summitului climei de la Copenhaga, multi politicieni si comentatori au aratat cu degetul spre liderii chinezi pentru ca ar fi blocat un acord global de reducere a emisiilor de carbon, obligatoriu pentru toata lumea. Dar rezistenta guvernului chinez era in acelasi timp de inteles si inevitabila. In loc sa-si afiseze indignarea, decidentii ar putea la fel de bine sa interpreteze situatia ca pe o trezire la realitate: e timpul pentru o politica mai inteligenta in materie de clima.
China nu vrea sa intreprinda nimic ce ar putea incetini sau stopa avantul economic, prin care milioane de chinezi au putut iesi din saracie. Aceasta evolutie poate fi observata si pe piata interna in crestere.
In urmatoarele sase luni, un sfert din consumatorii tineri din China intentioneaza sa-si cumpere o masina – principala sursa a poluarii urbane. Cifra reprezinta o crestere extraordinara de 65% in comparatie cu anul trecut. Un sondaj al publicatiei China Youth Daily arata ca opt din zece tineri chinezi sunt constienti de schimbarea climei, dar sunt dispusi sa sustina politici de mediu doar daca in acelasi timp isi pot imbunatati standardul de viata – inclusiv prin achizitionarea de masini noi.
Costul unor reduceri draconice de emisii de carbon pe termen lung este prea mare. Rezultatul tuturor marilor modele matematice demonstreaza ca mult discutata tinta de a pastra cresterea temperaturii la sub doua grade Celsius ar implica pentru inceput o taxa globala de 71 de euro pe tona de benzina (sau 0,12 euro pe litru), care va creste apoi la 2.800 euro pe tona (sau 6,62 euro pe litru) pana la sfarsitul secolului. Per total, costul pe care ar trebui sa-l suporte economia globala ar ajunge la suma fenomenala de 28 trilioane de euro pe an. Dupa majoritatea calculelor, suma reprezinta de 50 de ori mai putin decat daunele de mediu pe care le-ar putea probabil preveni.
Incercarea de a reduce emisiile de carbon drastic si din scurt ar dauna cel mai mult, fiindca ar fi imposibil pentru industrie si consumatori sa foloseasca in schimbul combustibililor fosili surse curate si ieftine de energie. Pur si simplu, alternativele regenerabile nu au capacitatea de a inlocui sursele conventionale.
Ganditi-va ca 97% din energia Chinei provine din combustibili fosili, precum si din arderea deseurilor si biomasei. Resursele regenerabile, cum ar fi energia solara sau cea eoliana, abia acopera 0,2% din necesarul de energie al tarii, dupa cum mentioneaza ultimele date ale Agentiei Internationale pentru Energie (AIE). Agentia estimeaza ca, daca lucrurile evolueaza in ritmul de pana acum, pana in 2030 China isi va asigura doar 1,2% din consumul de energie din resurse regenerabile.
Ca si cum aceste cifre nu ar fi in sine suficiente pentru a explica rezistenta guvernului chinez la un acord global costisitor, modelele care simuleaza impactul economic arata ca, cel putin pana la finele acestui secol, China va profita de fapt de pe urma incalzirii globale. Temperaturile mai ridicate vor creste productia agricola si vor imbunatati starea de sanatate. Chiar daca numarul deceselor cauzate de caldura pe timpul verii va creste, cifrele vor fi contrabalansate de o reducere semnificativa a deceselor cauzate de frigul iernii.
Pe scurt, China isi protejeaza agresiv cresterea economica, ce a transformat viata cetatenilor chinezi, in loc sa cheltuiasca o avere pe combaterea unei probleme putin probabil sa o afecteze negativ pana in secolul viitor. Nu e de mirare ca Ed Miliband, ministrul britanic pentru energie si schimbari climatice, s-a lovit de o "rezistenta imposibila" a Chinei fata de un acord global de reducere a emisiilor de carbon.
A forta China sa intre in rand cu lumea ar fi o actiune lipsita de valoare practica si hazardata. Adevarul, pe cat de inevitabil pe atat de incomod, este ca tipul de solutii la incalzirea globala pe care l-am avut in vedere cu incapatanare de aproape 20 de ani – de cand liderii statelor bogate au jurat prima data sa reduca emisiile – nu va functiona.
E momentul sa recunoastem ca incercarea de a forta statele in curs de dezvoltare sa accepte masuri care scumpesc combustibilii fosili nu e practica. Ar trebui, in schimb, sa facem eforturi mai sustinute pentru a produce energie verde mai ieftina si pe scara mai larga. Iar pentru a face acest lucru, trebuie sa crestem dramatic sumele pe care le cheltuim in cercetare si dezvoltare.
Un acord gobal in care statele sa se angajeze sa cheltuiasca 0,2% din PIB pentru dezvoltarea unor tehnologii fara emisii de carbon ar creste suma investita astazi de 50 de ori, dar tot ar fi de multe ori mai ieftin decat un acord global de reducere a emisiilor. In plus, ar obliga si statele bogate sa plateasca mai mult, reducand astfel tensiunile politice ale dezbaterilor.
Mai important este insa ca o asemenea solutie ar genera revolutiile tehnologice necesare pentru a face energia verde indeajuns de ieftina si accesibila ca sa alimenteze un viitor fara carbon.
Nu putem presa China si alte natiuni in dezvoltare sa accepte reduceri globale ale emisiilor de carbon, extrem de scumpe si de ineficiente. In loc sa spere ca pot depasi "rezistenta imposibila" prin manevre politice, liderii statelor dezvoltate ar trebui sa se concentreze pe o strategie care este si fezabila, si eficienta.
Copyright: Project Syndicate, 2010.?www.project-syndicate.org?
Pentru un podcast in limba engleza al acestui articol, puteti accesa: http://media.blubrry.com/ps/media.libsyn.com/media/ps/lomborg56.mp3
