– Din rapoarte reiese ca exista riscul de prabusiri iminente
Au trecut patru ani de cand locuitorii satului Teica din Ocnele Mari, judetul Valcea, s-au trezit peste noapte in mijlocul unei catastrofe. Din cauza exploatarii excesive a zacamintelor de sare din subteran, s-au creat caverne imense aflate la mica distanta de suprafata, care au dus la prabusirea tavanului. Autoritatile recunosc greseala imensa care s-a facut cu aceste foraje necontrolate, una din gafele enorme fiind dizolvarea zacamintelor aflate aproape de suprafata, desi metoda injectarii se aplica, conform specialistilor, exclusiv pentru zacaminte aflate la adancimi mai mari de 500-800 metri si, fara exceptie, nu sub zone locuite. Avand ca baza criteriul de „realizari marete” prin orice mijloace promovat obsedant de regimul comunist, nu s-a tinut cont de acest lucru elementar, in plus metodele de exploatare a sondelor prin „baterie” aparute prin 1980, adica unirea hidraulica a camerelor subterane prin dizolvare, au dus la formarea unor goluri imense, cu consecinte extreme intr-un timp apropiat. Mai clar, exista posibilitatea, teoretica sau nu, ca un deal intreg sa se scufunde. Drama locuitorilor din Teica le-a schimbat vietile, satul si-a modificat asezarea, oamenii traiesc inca in incertitudine. Dupa patru ani lucrurile nu au intrat inca pe un fagas normal. In cele patru campuri de sonde frica de noi prabusiri persista, iar pericolele iminente nu sunt facute publice pentru a evita haosul si panica. Unii au plecat definitiv din aceste zone, altii s-au mutat in cele 43 de gospodarii din marginea localitatii construite special pentru cei stramutati, iar o parte inca mai continua sa traiasca pe marginea craterului, cu toate insistentele autoritatilor si ofertele in bani sau case noi. Problemele s-au inmultit, pentru ca in urma studiilor s-au constatat noi caverne imense, formate prin unirea altora deja existente de mai mult timp, caverne care se pot prabusi in orice clipa. Deocamdata populatia nu cunoaste in intregime adevarul, diversele studii si masuratori efectuate in zona demonstrand ca mai devreme sau mai tarziu arii extinse se vor prabusi, afectand un numar de 500 de familii situate in zone de diferite grade de pericol.
12 familii nu vor sa-si paraseasca locuintele
Pentru ca au fost acordate despagubiri importante in bani, mai ales pentru aceasta zona, unii au profitat la maximum de situatia aparuta si au cerut sume mult mai mari decat faceau in realitate casele lor. Astfel, s-a ajuns la peste 2,5 miliarde pentru o locuinta cu anexe. Varianta cealalta a fost punerea in posesia sinistratilor a unor case nou construite intr-un cartier din marginea localitatii, dupa standarde moderne, cu una pana la patru camere si cu grajduri de caramida compartimentate plus alte anexe. Numai ca au existat totusi oportunisti care, nemultumiti, au cerut, in plus fata de locuinte noi, si sume de pana la 500 de milioane, invocand motive sentimentale legate de parasirea caselor parintesti. Unii au inteles situatia si s-au mutat imediat. Marea majoritate. Altii nu vor in ruptul capului, desi traiesc aproape de marginea craterului care continua sa se erodeze in fiecare zi. Sunt 12 familii, pentru care deja exista hartii de evacuare fortata, pericolul de prabusire fiind iminent. Printre acestia se numara si doua batrane care de fiecare data cand s-a incercat convingerea lor au iesit cu furcile la poarta, luandu-l la goana pana si pe prefectul judetului. Alt caz este cel al unui localnic crescator de vite, proprietar al mai multor hectare de teren in zona, pe care insa acum se vede nevoit sa le abandoneze. De curand, si acesta a cazut la o intelegere ca sa-si parasesca locuinta la schimb cu alta noua, plus anexe pentru animale si fanar. Si pentru ca in fiecare situatie de acest gen exista si un tip de hiene umane, s-au descoperit mai multe cazuri in care diversi indivizi au fost descoperiti noaptea ca umblau prin casele proaspat abandonate si furau tamplarie, scoteau pardoseala si demontau sobe de teracota.
Paraul sarat face imposibila viata celor ce locuiesc pe margine
Una din problemele adiacente o constituie paraul sarat care scurge saramura din caverne. Solul din margine nu mai poate fi cultivat. Pomii fructiferi mor, gradinile sunt parjolite de sarea din sol, au loc infiltratii in temeliile caselor, apa din fantani este sarata. Bogatia din subsol a devenit in timp scurt un blestem. Unul de care nu mai exista speranta ca se poate scapa. Oamenii se plang ca fara un minim de produs din curtea lor nu pot supravietui. Toate plantele mor, nu se mai poate cultiva nimic. Autoritatile au fixat dupa calcule mai mult sau mai putin exacte o cota in bani pentru fiecare locuitor din marginea paraului, un asa-zis „uzufruct”, platit anual sau chiar la doi ani, asta numai pe o perioada de sase ani insa. S-a pus chiar problema ecologizarii zonei, adica scoaterea solului sarat si inlocuirea cu unul fertil, asta antrenand insa costuri uriase, fiind vorba de suprafete destul de extinse. Deocamdata, in studii si rapoarte nu au fost luate in calcul locuintele erodate de apa sarata infiltrata, al carei efect nociv asupra cimentului este larg cunoscut. Acest fenomen nu este inca pus pe seama naturii si a vechimii caselor, dar minciuna nu poate sta mult in picioare in fata realitatii. In aceeasi situatie sunt si cei ale caror gospodarii se afla pe terenuri care se taseaza, din pricina golurilor mari din subsol. Desi nu se recunoaste oficial, cauza este tot exploatarea excesiva. Au primit in schimb interdictii de a construi orice imobil.
Studii contradictorii: „pericol iminent” sau „peste 5 ani”?
Cu numai doua saptamani in urma s-a definitivat un studiu de evaluare a factorilor de risc din zona. S-a facut inclusiv o analiza a celor patru campuri de sonde din perimetrul respectiv, strangandu-se date despre evolutia exploatarii la fiecare sonda in parte, chiar si despre accidentele survenite de-a lungul timpului care au dus la deviatii de la exploatarea normala. S-au incercat chiar previziuni despre evolutia zonei in cazul unui ritm de lucru normal, adica continuarea extragerii sarii in ritm sustinut. Concluzia a fost ca, daca se continua in ritmul actual, probleme deosebite vor aparea abia dupa cinci ani. Numai ca intr-un raspuns dat Prefecturii Valcea de specialisti din cadrul Ministerului Economiei si Comertului si ai SC Conversim SA se specifica clar: „Deoarece si in celelalte campuri de sonde exista un pericol iminent de a se produce fenomene similare sau asemanatoare cu cele din Campul II, Societatea Nationala a Sarii Bucuresti a demarat cercetarile ce se impun…” Primarul din Ocnele Mari, Gheorghe Radu, considera in plus ca primul studiu este incomplet, pentru ca nu s-au luat deloc in calcul zonele de influenta aferente fiecarui camp in parte, dar si zonele de influenta comune, numarul celor afectati putand fi mult mai mare, de pana la 500 de familii, costurile fiind de trei ori mai mari decat cele calculate.
Tergiversare pentru transferarea responsabilitatilor?
Oamenii din zona sunt disperati pentru ca nu stiu care va fi finalizarea. Se va prabusi intreg satul? Vor primi toti despagubiri? Raspunsurile vor veni o data cu timpul. Pe de alta parte, cei care lucreaza in zona la exploatarea miniera stiu ca locurile lor de munca sunt incerte daca se vor inchide cele patru campuri de sonde. Deocamdata, concluziile plutesc in ceata. Incet, dar sigur, in mintea multora s-a conturat o alta ipoteza. Si anume ca se apropie privatizarea Intreprinderii Miniere si a Platformei Govora. O data cu privatizarea se asteapta ca si responsabilitatile sa fie transferate noului proprietar – si statul sa se spele inca o data pe maini. Pare doar o ipoteza, dar asemenea cazuri s-au mai vazut, asa ca parerile de acest gen sunt indreptatite.
