Desi partidul lui Mircea Geoana a fost sprijinit de doar 13% din totalul electoratului roman, liderul PSD se declara convins ca scrutinul de duminica a fost cel mai important din 1990 incoace. Partidul sau presupus de stanga – dar dominat de un soi de capitalisti dintre care unii ar baga neindoielnic spaima pana si in sicilieni –
a obtinut, de fapt, doar 34% din voturile exprimate si adunate cu mare migala gratie masinariei sale perfect functionale la capitolul mobilizarii electoratului rural, aflat la mana atotputernicilor locali. Daca absenteistii educati din mediul urban ar fi iesit la urne macar in proportia in care au facut-o in anul 2004, PSD obtinea doar un anemic loc 3, cu mass-media cantandu-i, zilele acestea, prohodul.
Nici PNL nu are motive de bucurie. Cu toate eforturile lui Tariceanu, Olteanu&Co. de recurgere prezumtioasa la intreaga pondere a aparatului de stat pentru a mitui, respectiv a intimida variile segmente de alegatori, formatiunea a obtinut un rezultat mai degraba neimpresionant. Nu toate carierele parlamentare ale unor personaje peneliste de prim rang au fost, pana la urma, consfintite. Scorurile cele mai notabile ale PNL provin din Calarasi si Giurgiu, recte din regiuni in care conditiile de trai amintesc de lumea a treia si ai caror locuitori inca se dovedesc in mare masura neofiti in privinta notiunilor aflate la baza liberalismului autentic – in pofida activitatii de misionariat depuse, voiniceste, de Mircea Dinescu.
Dupa inchiderea urnelor, Tariceanu s-a grabit sa pozeze asediat de subalternii care-l aclamau din rasputeri, imaginile transmise de canalele tv avand un puternic iz medieval, cu marele boier in centrul atentiei, inconjurat de vasali slavitori. Un astfel de mesaj vizual poate prinde, eventual, la locuitorii plantatiilor dunarene, dar nicidecum la cetateni cultivati, cu veritabile convingeri liberale, fie ei oricat de orbiti de inimicitie fata de persoana sefului de stat. Invitatia disperata a premierului adresata alegatorilor duminica dupa-amiaza de a pofti grabnic la urne a relevat din plin ipocrizia acestui lider presupus european, care anterior scrutinului nu se sfiise sa ia toate masurile pentru ca extrem de multi romani cu viziuni mai independente sa nu poata vota – nici cei de peste hotare, privati de suficiente centre de votare, si nici cei ramasi in tara, dar aflati in misiuni, concedii etc. si in consecinta departe de localitatea de resedinta.
Notorietatea si/sau banii vedetelor si vedetutelor din showbiz, respectiv ale baronilor fotbalului si-au demonstrat ineficienta pe post de rampa de lansare pentru Parlament. Macar din acest punct de vedere, diversele segmente electorale au dat, in egala masura, dovada de bun-simt si ratiune. Marele perdant este, indubitabil, Vadim Tudor – redus, de-acum, la o dureroasa tacere sau, cel mult, la un ocazional bruiaj lipsit atat de relevanta, cat si de mesaj. Esecul sau reprezinta, vrand-nevrand, si un prim avertisment pentru Traian Basescu: daca presedintele va considera ca popularitatea brandului sau personal este suficienta pentru a-i asigura un al doilea mandat la Cotroceni, poate lesne avea surpriza unei caderi si mai adanci decat cea a liderului PRM.
O alta victima a acestor alegeri a fost Romania civica. In Timis bunaoara, electoratul si-a exercitat dreptul la vot doar in proportie de 29%, astfel ca PSD a reusit performanta cuceririi unui mai mult decat onorabil loc secund. Sa fi ajuns, oare, spiritul liberal al Timisoarei atat de obliterat, incat organizatiile civice au renuntat din start la elaborarea unei platforme axate pe stringentele locale, in baza careia sa fi negociat cu partidul cel mai adecvat plasarea catorva dintre reformistii civici pe lista sa de candidati?
Daca oferta PD-L se prezenta mai putin insipida, daca partidul in cauza le-ar fi avansat romanilor o noua oferta cuprinzand imbunatatiri notabile, precum si o raportare mai etica la politica, pana si segmentul alegatorilor instrainati i-ar fi acordat atentia cuvenita. Pedelistii nu sunt complet lipsiti de reprezentanti cu o gandire moderna, astfel ca mai au o sansa pentru a-si demonstra aptitudinea si vointa de a intra intr-un dialog serios cu cetatenii. De modul in care formatiunea va sti sa-si joace cartile depinde, de-acum, atat viitorul ei, cat si – in buna masura – cel al tarii.
Dar daca pragmaticii partidelor ce-si negociaza, zilele acestea, accesul la putere vor bate palma pentru continuarea politicii puse in slujba catorva privilegiati, dar nicidecum a natiunii, atunci destinul PD-L se contureaza cat se poate de ignobil. Se prea poate ca urmatoarele alegeri parlamentare sa survina cu mult inainte de 2012. Daca presedintele va reusi sa-si regaseasca vechea acuitate, viitorul scrutin are sanse bune sa nu mai stea sub semnul blestemului absenteistilor. Daca va esua, seful de stat pare predestinat a fi primul pe lista potentialelor victime celor mai spectaculare.
