Trilogia „Metamorfozele barocului transilvan” este cea mai mare sinteza realizata in literatura romana despre acest gen artistic. Autorul ei este un renumit „barochist” clujean, profesorul universitar si istoricul de arta Nicolae Sabau. Seria celor trei tomuri despre baroc a fost marcata, cu aparitia in 2002, a primului volum dedicat sculpturii. De curand, a aparut cel de al doilea, dedicat picturii, iar ultimul volum, rezervat arhitecturii isi asteapta randul.
Aparitiile de pana acum dedicate barocului sunt doar la nivelul unor studii, mai degraba de generalitati, ori altele, sunt punctuale, pe caz. Volumul consacrat picturii baroce, la fel ca si cel al arhitecturii, este adresat nu doar specialistilor in domeniu, deprinsi cu descifrarea mesajelor iconografice sau iconologice ale picturilor, ci si publicului doritor a cunoaste mai multe despre arta baroca.
Cartea aduna ani de studii in arhivele bisericilor romano-catolice si evanghelice din Ardeal sau in depozitele muzeelor, dar mai cu seama rezultatele muncii de teren. Adica, cercetarea facuta la fata locului, in atmosfera sacra a bisericilor sau in linistea cu praf a muzeelor dupa sute de kilometri pe care i-a facut profesorul clujean cu masina, trenul sau pe jos prin satele si orasele din Ardeal.
„De cativa ani m-am aplecat cu pasiune si ravna iscoditoare asupra acestui subiect, pictura, care intr-un final – atunci cand si arhitectura va beneficia de o asteptata sinteza – alaturi de sculptura, vor da un contur intregit a ceea ce poate sa insemne trilogia barocului transilvan”, a afirmat Nicolae Sabau.
Barocul sau evolutia „homo europeus”
Volumul poate fi asemuit cu o imensa galerie, ticsita cu picturi si fresce din epoca secolelor XVII-XVIII, poate chiar si de inceput de XIX, dar si cu interioare de palate nobiliare sau resedinte episcopale. Lucrarea contine chipuri de sfinti, alaturi de cele ale unor principi sau nobili transilvani, de origine maghiara sau germana, figuri auguste de imparati si imparatese de la Curtea vieneza, dar si fetele ascete ale iobagilor romani, precum Horea, Closca si Crisan, capii rascoalei taranesti din 1784, conflict incheiat cu acea executie pe roata din Dealul Furcilor din vechea capitala a principatului ardelean, Alba Iulia.
Dincolo de experienta personala in contactele avute cu opere de arta si a pasiunii pentru istoria perioadei baroce, autorul poate sa spuna ca traieste in secolul XXI, spiritul unei epoci caracterizata „de un impresionant sir de victorii, de triumfuri nemaicunoscute in istoria omenirii, intr-un rastimp atat de scurt”.
Transilvania cucerita de habsburgi prin baroc
Barocul a fost modul prin care habsburgii de la Viena au adus la sfarsitul secolului XVII, in Transilvania, sincronizarea cu vestul continentului. Transilvania devine dintr-un principat sub suzeranitate turceasca, ancorat intr-o mentalitate medievala, o provincie a Imperiului Austriac, unde totul renaste, prin consolidarea noilor valori ale vietii religioase, sociale si morale, prin sugestivitatea formelor si a temelor abordate.
O noua ordine, un spirit nou, acela al iluminismului european. Biserica, mai cu seama cea catolica, si aristocratia au fost purtatorii sau mai degraba promotorii conceptului cultural-artistic al barocului in Transilvania. Primele edificii construite in acest stil, impodobite evident cu pictura si sculptura, au fost bisericile iezuitilor de la Cluj-Napoca, Targu-Mures si Baia Mare. Iar in arhitectura civila trebuie mentionate refacerile suferite de constructia Castelului Banffy, de la Bontida, din judetul Cluj.
Sincronizare europeana prin arta
Cartea este mai mult decat ar putea fi un curs universitar, sec si academic. E o lectura ce recreaza starea si spiritul unei epoci care a marcat profund Transilvania si locuitorii ei, indiferent de natie sau confesiune. Pentru romanii greco-catolici si cei ortodocsi din vechiul principat merita a fi tratat separat aceasta inraurire a barocului in viata lor spiritual-cultural-artistica, dar si economica si sociala, dupa cum a remarcat profesorul Nicolae Sabau.
In schimb, in aceasta carte autorul ne dezvaluie si o galerie intreaga a pictorilor din acea perioada a barocului, care si-au lasat operele raspandite prin biserici, palate nobiliare sau resedinte episcopale. De la simple schite si portrete, la lucrari ample si cu o dinamica cuceritoare, pictura baroca din Transilvania este imaginea de fapt a unei epoci de profunde schimbari spirituale si culturale, a sincronizarii cu Europa Centrala si Occidentala.
