O viaţă dictată de curaj, dar urmărită de tragedie- această este povestea lui Benazir Bhutto, prima femeie aleasă ca premier al Pakistanului. În această ţară condusă şi dominată de bărbaţi, ea a reuşit să se impună în faţa tradiţiei şi a devenit o figură politică importantă care a câştigat dragostea şi susţinerea poporului său.
La sfârşit, însă nici Benazir nu a putut să evite destinul marcat de tragedie a familiei sale, iar în 27 decembrie 2007 a fost ucisă într-un atentat sinucigaş în momentul în care pleca de la un miting în cadrul campaniei pentru alegerile legislative din 2008.
Fiica fostului premier Zulfikar Ali Bhutto şi a unei iraniene de origine kurda, Benazir Bhutto a ocupat funcţia de Prim Ministru al Pakistanului de două ori în anii `90. Ea este cunoscută în toată lumea datorită curajului cu care a susţinut democraţia într-o ţară care a petrecut cea mai parte a existenţei sale sub regimuri militare.
Chiar şi după trei ani de la evenimentul tragic, amintirea lui Benazir este vie în inima oamenilor din Pakistan care îi comemorează cu tristeţe în fiecare an moartea. În decembrie 2010, Benazir Bhutto a primit un ultim omagiu chiar şi la nivel internaţional, pentru că doi regizori americani au realizat un documentar despre viaţa femeii care a riscat totul pentru a se devota politicii. Filmul urmăreşte evoluţia lui Benazir- „unul dintre cele mai complexe şi mai fascinante personaje din vremurile noastre.”
Un vis dus mai departe
Benazir Bhutto s-a născut într-o familie bogată, care a jucat un rol important pe scena tumultoasă a politicii din Pakistan. Membrii familiei Bhutto au influenţat direcţia în care se îndrepta ţara, reuşind să devină o dinastie dominantă cu putere asupra politicii. Datorită influenţei de care se bucura, familia a fost constant atacată de intrigile puterii, astfel Benazir şi-a petrecut majoritatea vieţii, încă de la 24 de ani ori la închisoare, ori sub arest la domiciliu.
Femeia a urmat cursurile unor facultăţi de prestigiu din America- Harvard şi Oxford şi a avut intotdeuna o înclinaţie pentru politică. Viaţă ei s-a schimbat radical atunci când tatăl său, primul premier ales democratic al Pakistanului a fost executat în anii `70. În acel moment Benazir a jurat să urmeze drumul pe care îl începuse tatăl ei şi să reinstureze democraţia sau să moară încercând să îşi atingă ţelul.
Fraţii săi, Mir Murtaza şi Shah Nawaz s-au ascuns în Afghanistan, iar sora sa- Sanam, singurul membru apolitic al familiei s-a mutat la Londra. Chiar şi mama lui Benazir, Begum Nusrat, care în ultimii ani de viaţă a soţului său a fost arestată şi închisă de mai multe ori a plecat în Franţa. Singura care a rămas pentru a-i îndeplini visul tatălui său a fost Benazir Bhutto.
Pe 18 decembrie 1987, femeia s-a căsătorit cu Asif Ali Zardari, alianţă care se presupunea că ar fi fost aranjată de familie, în special de mama sa care era ataşată foarte mult de acest aspect tradiţional al vieţii de familie. Cei doi au avut trei copii: două fiice, Bakhtawar şi Asifa şi un fiu Bilawal.
Campioana democraţiei
“Nu sunt unul dintre acei liderii care vând minciuni şi cumpără timp. Nici un dictator sau lider nu ar putea să facă ce am realizat eu”, a spus Benzir într-un interviu acordat revistei TIME în anii `90.
În decembrie 1988, la 35 de ani, Benazir a devenit prima femeia care a ocupat funcţia de Prim Ministru într-o ţară musulmană, dar şi unul dintre cei mai tineri premieri din întreaga lume. Obţinerea acestei funcţii era o răzbunare împotriva supremaţiei militare care l-a spânzurat pe tatăl său.
Conducerea sa a fost furtunoasă, dar scurtă – doar 20 de luni. În această perioadă, ea era liderul opoziţiei în Adunarea Naţională a Parlamentului. Deşi avea un rol marginal în războiul puternic dintre Preşedinte şi Premier, voturile pe care putea să le obţină şi popularitatea de care se bucura printre oamenii erau factori importanţi pentru ambele tabere. Astfel, Benazir era prinsă într-o luptă aprigă în care deciziile sale puteau să determine viitorul Pakistanului.
In 1990, femeia a fost demisă sub acuzaţii de corupţie, dar in 1993 şi-a recuperat funcţia după ce premierul de atunci-Sharif a fost implicat şi el într-un scandal de corupţie. „Aceasta este victoria mea, o victorie clară şi decisivă” , a declarat ea. Pentru că nu deţinea majoritatea în Parlament, Benazir a avut probleme datorită conflictelor dintre puteri. In timpul acela, Pakistanul avea mari datorii externe,iar Bhutto a fost nevoită sa mărească taxele, decizie care a nemulţumit poporul. Motiv pentru care, in curând au început să apară mai multe zvonuri cum că guvernul ei va fi din nou demis. „Prostii”, spunea ea, dar în curând Sharif avea să devină iar prim ministru.
Benazir şi soţul său, Asif Ali Zardari- actualul preşedinte al Pakistanului au fost acuzaţi de nenumerate ori de corupţie. Iar Asif a fost închis opt ani datorită unor acuzaţii de spălare de banii, deşi nu a fost niciodată condamnat.
În ciuda acuzaţiilor aduse de Nawaz Sharif între 1996 şi 1999, dar şi de Pervez Musharraf din 1999 până în 2008, Benazir nu a fost condamnată în nici unul dintre cazuri. Acuzaţile au fost retrase de Guvernul din Pakistan după reîntoarcerea femeii la conducerea Partidului Poporului.
Din 1996 până în 2007, femeia locuieşte în exil în Dubai şi în Londra, dar după opt ani decide să revină în Pakistan deşi era conştientă că exista o mare posibilitate să fie victima unor atacuri. Benazir hotărâse să îşi asume acest risc pentru că se pregătea de alegerile legislative din 2008, pentru care era considerată favorită.
La întoarcerea sa, în aeroportul pe care aterizează au loc două explozii în care mor 136 de oamene şi alţii 450 sunt răniţi. Iar după o lună, pe 27 decembrie 2007, femeia este ucisă după ce susţinuse un discurs electoral.
Deşi era în maşina sa blindată, Benazir s-a ridicat prin trapa plafonului pentru a saluta mulţimea care o aclamau, moment în care un bărbat a deschis focul asupra sa şi mai multe explozii au fost detonate succesiv în jurul automobilului. Femeia a fost grav rănită şi a murit după câte ore la spital.
O femeie puternică
Benazir Bhutto este descrisă într-un articol din 2000, publicat în The New Yorker ca fiind o fatalistă din est prin naştere, o liberală din vest datorită convingerilor sale şi o revoluţionară iubită de popor.
Personalitatea femeii este conturată de cunoscuţii săi mai ales prin fraze precum “Este fiică tatălui ei”, “Si-a pierdut tinereţea în închisoare” sau ”Este cea mai curajoasă persoană pe care o cunosc”.
Iar majoritatea jurnaliştilor care au avut ocazia să o intervieveze spun că era o femeie puternică, care avea încredere în sine, calmă, dar care nu vorbea niciodată despre sentimentele sale. Se pare că singura modalitate prin care cineva putea să o înţeleagă pe Benazir era dacă reuşea să citească printre rânduri.
În interviul pentru The New Yorker, Benazir evită întrebările despre relaţia cu mama sa, despre căsătoria cu Asif Ali Zardari, iar conversaţia ajunge întotdeauna, inevitabil la subiectul care i-a condus viaţă- politica.
Benazir nu vorbeşte prea mult nici despre tatăl sau, pentru care are un respect incredibil şi pe care îl descrie ca fiind un “geniu fără defecte, un reformator populist şi un orator minunat care a restaurat mândria nationala”. Devotamentul absolut a lui Benazir faţă de tatăl sau era evident în orice imprejurare, iar criticile la adresa lui nu sunt tolerate sau acceptate de femeie.
În timpul celor două mandate de premier din anii `90, Benazir Bhutto a încercat să schimbe ideile radicale impuse de islamism şi a susţinut libertatea femeilor. Ea a luptat cu elită politică, majoritară de sex masculin a ţării, cu o conducere militară ameninţătoare în timp ce se confruntă cu acuzaţii de corupţie şi numeroase scandaluri menite sa îi reducă popularitate pe care o avea printre oamenii.
.
